Cetatea Carsium – pe urmele strămoşilor
0Astăzi, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, organizează pe şantierul arheologic de la cetatea Carsium – Hârşova Ziua Porţilor Deschise.
Aflată la ediţia a XII-a, manifestarea din acest an se adresează tuturor
celor interesaţi de evoluţia cercetării arheologice pe şantierul de la
cetatea Carsium în a 19-a campanie de săpături.
După vizitarea muzeului participanţii vor audia o conferinţă presărată
cu multe imagini document, prezentate în premieră publicului larg,
dedicate cercetărilor de la cetate din anul 1939 până astăzi.
Va urma apoi vizitarea şantierului arheologic şi a cetăţii. Aici vor
putea fi urmărite cele mai importante etape din viaţa fortificaţiei
romane, romano-bizantine şi medievale înmănunchiate în cele 18 veacuri
de istorie, vârsta cetăţii de aici.
Istoria cetăţii
Cetatea romană şi romano-bizantină Carsium s-a construit, probabil,
peste o fortificaţie getică, încă din a doua jumătate a secolului I p.
Chr, scrie wikimapia. org. La începutul secolului al II-lea p. Chr., în
timpul războaielor dacice, în anul 103 p. Chr., împăratul Traian
întăreşte fortificaţia cu ziduri din piatră: „ În timpul împăratului
Nerva Traianus Augustus, învingător al germanilor şi al dacilor, pontif
suprem, investit cu puterea tribuniciară a şaptea oară, salutat
imperator pentru a patra oară, consul pentru a cincea oară, părinte al
patriei, sub Q. FabiusPostuminus, legat imperial de rang pretorian, ala a
II Hispanorum (a construit acest castru)”.
Origine tracică
Cetatea este menţionată frecvent în toate documentele antichităţii
începând din secolul al II-lea p. Chr., până în secolul al VII-lea
(Ptolemeu, Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini, Notitia
Dignitatum, Hierocles, Procopius, Geograful din Ravenna) cu numele de
Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel mai probabil, toponimul are origine
tracică şi este legat de aspectul stâncos al locului.
Sursele istorice indică distrugerea repetată a cetăţii şi refacerea ei în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Justinian.
La Hârşova se cunoaşte cel mai mare număr de stâlpi miliari (borne de
drum roman) din Dobrogea: zece până în prezent. Acest fapt demonstrează
că autorităţile au reparat şi întreţinut, în antichitate, în condiţii
optime, permanent, drumurile care-i asigurau legătura fie de-a lungul
limesului dunărean, fie în interiorul provinciei cu celelalte aşezări.
De aici rezultă şi importanţa localităţii antice ca zonă comercială şi
de tranzit, cum demonstrează descoperirile de excepţie făcute de-a
lungul timpului.
Reconstruită de bizantini
După încheierea vieţii romano-bizantine la Dunărea de Jos începe istoria
cetăţii medievale de la Hârşova. În secolul al X-lea aceasta este
reconstruită de bizantini şi mai târziu de genovezi. Între secolul al
XV-lea şi prima parte a secolului al XIX-lea este stăpânită de turci.
Potrivit cronicarului Evlia Celebi, localitatea a figurat în documentele
otomane cu numele de Harisova. Cetatea medievală este mai bine
cunoscută pentru această perioadă datorită documentelor istorice şi
faptului că urmele zidului de incintă care apăra oraşul, pe o suprafaţă
de cca 24 ha, se văd în mai multe locuri astăzi.
În ultima perioadă a vieţii sale, cetatea este teatrul unor sângeroase
confruntări între Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist, suferind numeroase
distrugeri. Prin pacea de la Adrianopol, Poarta este obligată să dărâme
fortificaţiile de pe malul drept al Dunării, iar cetatea este aruncată
în aer. Pe locul ei se clădeşte Hârşova modernă.
Din ruinele cetăţii, astăzi, se mai văd câteva ziduri impunătoare.
„Turnul comadantului”, pe latura de nord a incintei mici, se păstrează
pe înălţimea de peste 9 m. La Dunăre, un zid monumental, lung de cca 40
m, marchează zona în care a activat portul din antichitate până la
distrugerea cetăţii, vreme de 17-18 secole!