Ce părere are Biserica despre reţelele de socializare: „Postările excesive despre sine duc la idolatrie şi narcisism. Postez cât mai multe fotografii, deci exist“
0Sinodul BOR atrage atenţia într-o pastorală dedicată Duminicii Ortodoxiei, prima duminică din Postul Mare, că postarea excesivă despre sine pe reţelele de socializare duce la narcisism şi idolatrie. Preoţii spun că efectul obţinut nu este decât o comunicare înşelătoare, ce îndepărtează de la scopul benefic al socializării: comuniunea între oameni.
Agenţia de presă a Patriarhiei Române, Basilica, a publicat Pastorala din Duminica Ortodoxiei, prin care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române atrage atenţia asupra unei capcane în care cad cei care se expun prea mult pe reţelele de socializare.
Ziariştii pastorali scriu că în „era videocraţiei” prin intermediul reţelelor de socializare se nasc tendinţe idolatre, narcisiste, ceea ce sărăceşte comuniunea dintre oameni, iar „persoana umană nu este preţuită la adevărata valoare, ca fiind icoana sau chipul lui Dumnezeu“.
În Duminica Ortodoxiei este serbată proclamarea oficială şi definitivă a cultului Sfintelor Icoane (11 martie 843), iar ierarhii insistă asupra rolului şi efectelor vizualului şi imaginii.
„Postez cât mai multe fotografii, deci exist“
„Totul devine imagine a materialului limitat şi efemer, adică ne «informăm văzând», fără să mai realizăm că «imaginile pot înşela mai mult decât cuvintele» şi că «pentru omul văzător (şi numai atât) nevăzutul nu există».
Cu cât suntem invadaţi de mai multe imagini trecătoare, fugitive, cu atât sărăceşte conţinutul comunicării, al comuniunii dintre oameni.
De aceea, o imagine proprie, o fotografie a sinelui devine pentru mine un idol: o postez pe toate reţelele de socializare, aştept cu nerăbdare să fie cât mai distribuită şi mai apreciată, ceea ce coincide cu faptul de a mă afirma între ceilalţi. Postez cât mai multe fotografii, deci exist. Important este să fiu văzut de către alţii, nu să fiu privit în mod personal de ochii celorlalţi.
De aici începe să se nască idolatria: îmi place să fiu adulat, apreciat în funcţie de imaginile pe care vreau eu să le selectez şi să le livrez în spaţiul public şi care s-ar putea să nu exprime, de fapt, cine sunt eu cu adevărat dincolo de imaginea exterioară.
Într-un asemenea context, Duminica Ortodoxiei, a comuniunii icoanelor sfinte, este mai mult decât actuală, deoarece icoana sfântă trimite spre o persoană sfântă veşnic vie. Doar prin prisma icoanei sfinte, imaginea sau civilizaţia vizualului se poate elibera de autosuficienţă, narcisism şi materialism opac“, subliniază Sfântul Sinod, citat de Basilica.
Ierarhii spun că adevăratul rost al icoanei nu este „ca să o vedem, transformând-o într-un obiect de contemplaţie estetică, ci să ne ajute ca să trăim în prezenţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor, noi dorim să fim văzuţi, ascultaţi şi iubiţi de Dumnezeu cel veşnic şi de toţi sfinţii lui Dumnezeu, nu doar de oameni trecători şi schimbători“.
„Când îl înţelegem pe omul de lângă noi ca fiind icoana sau chipul lui Dumnezeu, atunci nu ne mai permitem imaturitatea spirituală de a-l calomnia, de a-l dispreţui, de a-l înşela, de a-l discredita, de a-l judeca, ci îl iubim cu nădejdea vindecării lui sufleteşti, aşa cum Hristos ne-a iubit, în mod unic şi plenar, pe Cruce şi ne-a făcut părtaşi slavei Învierii Sale.
Numai o asemenea perspectivă ne va ajuta să înţelegem că icoana «sfinţeşte vremurile şi locurile; dintr-o locuinţă, ea face o biserică; din viaţa lăuntrică a unui credincios, o viaţă în permanentă stare de rugă, liturghie interiorizată şi neîntrerupt㻓, se arată în mesajul pastoral.
În duminica în care suntem chemaţi să conştientizăm, în chip smerit şi demn, identitatea, unitatea şi actualitatea credinţei noastre, Sinodul aminteşte că a fi ortodox nu înseamnă numai apartenenţa formală la o instituţie religioasă, ci un mod de viaţă cu „dreaptă credinţă, dreaptă vieţuire şi dreaptă făptuire“.
Pe aceeaşi temă: