Primul cardinal al românilor în temniţa comunistă. Mărturiile unui episcop despre Iuliu Hossu, la Sighet: „Era slab, dar se ţinea drept“
0Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, a fost cel care a citit Proclamaţia Unirii Ardealului cu România în 1918 şi tot el a simţit ce înseamnă prigoana comunistă. A fost închis la Sighet. Cuvintele sale „credinţa noastră este viaţa noastră“ au rămas vii până azi şi sunt un model pentru oameni, teologi sau laici.
Unul dintre românii care au cunoscut gustul amar al prigoanei comuniste este epicopul greco-catolic Iuliu Hossu. Acesta s-a născut la 30 ianuarie 1885, în comuna Milaş care făcea parte din comitatul Cluj în acea vreme, iar acum din judeţul Bistriţa-Năsăud. Şi-a găsit sfârşitul pe 28 mai 1970 la Bucureşti. A început studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milaşul Mare, apoi la gimnaziul luteran din Reghin, la liceul romano-catolic (clasa a IV-a), la Târgu Mureş, iar clasele V-VIII, la liceul confesional greco-catolic din Blaj. În 1904 şi-a început studiile teologice. În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu.
Iuliu Hossu a fost închis la Sighet unde şi-au găsit sfârşitul prelaţi greco-catolici ca Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu şi Tit Liviu Chinezu.
„În amintirile sale despre Iuliu Hossu, Episcopul greco-catolic de Lugoj, Ioan Ploscariu, relatează două întâmplări de la Sighet, care evidenţiază tăria de caracter bazată pe umilinţa sufletească generată de credinţa profundă, pe care Înalt Preasfinţitul o avea, întâmplări pe care – pentru nararea emoţionantă – le redăm aşa cum au fost scrise:
1). “… Într-o zi, în anul 1952, ni s-a făcut o percheziţie. Iuliu Hossu şi-a făcut o spatulă (lopăţică) din lemn, ca o lingură, cu care mânca mămăliga, fără să fie silit a o atinge cu mâna. La percheziţie i-au aflat lopăţica. Ofiţerul politic Timbuş a poruncit unui gardian (Vasile Lairţă din Vadul Izei) să-l pălmuiască, ceea ce acesta a şi executat cu toată râvna. Seniorul episcopatului nostru şi viitorul cardinal nu a schiţat nici un gest de protest..”.
2) ”… La aer Episcopul Iuliu Hossu era întotdeauna după Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, iar mai târziu, după moartea acestuia din urmă … era în fruntea şirului care se mişca în cerc cu capul în jos şi mâinile la spate, cum suna ordinul. Era slab, dar se ţinea drept. Zeghea îi era pe măsură, lucru foarte rar. Ne-am îmbrăcat în cioareci, zicea el“, scrie curentul.net.
În 1955, Petru Groza cere ca Iuliu Hossu să fie scos din închisoare şi văzând că aceştia nu cedează, Groza dă ordin să fie mutat la mănăstirea Căldăruşani, unde i se impune un regim de izolare. Acolo a rămas până în 1970, când a murit. Cu un an înainte, Papa îl invită la Roma ca să-l ungă cardinal. Hossu refuză, iar ca să-l protejeze, Papa l-a numit cardinal în secret, "in pectore", distincţie despre care s-a aflat la trei ani de la moartea lui Hossu.
Mai puteţi citi:
Eroi mai puţin amintiţi de Ziua Unirii