Mii de oameni la slujba de Înviere din centrul Clujului. Oaspeţi regali la ceremonia de la Catedrala Mitropolitană
0Mii de clujeni au participat, ca şli anii trecuţi, la slujba de Înviere oficiată în faţa Catedralei Ortodoxe de către mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Andrei Andreicuţ. La ceremonie au luat parte şi feţe regale, Principesa Margareta şi Principele Radu.
Piaţa Avram Iancu din Cluj a fost plină de oameni la slujba de Înviere oficiată de Mitropolitul Clujului la miezul nopţii. La ceremonia au luat parte Principesa Margareta şi Principele Radu ai României. Oaspeţii regali îşi petrece, pentru al treilea an consecutiv, Paştele la Cluj, scrie clujtoday.ro.
Potrivit sursei citate, feţele regale participă duminică, 16 aprilie, la liturghia oficiată în Catedrala Greco-Catolică Schimbarea la Faţă de Florentin Crihălmeanu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla.
Imagini de la Înviere FOTO Facebook/Vakar Istvan
În predica de la Înviere, mitropolitul a vorbit despre imagine, tema pastoralei din acest an.
Pasaje din pastorală:
„Omul vremurilor noastre a devenit dependent de imagine. Obsesia imaginii l-a subjugat totalmente. Petrece ore întregi în faţa televizorului. Nu poate lăsa o zi să nu urmărească ştirile, diferite filme sau programe de divertisment.
În acelaşi timp calculatorul, cu întrebuinţările lui folositoare sau mai puţin folositoare, i-a devenit tovarăş de toată ziua. Navigarea pe internet îl captivează în aşa măsură că nu mai are timp nici de comuniune cu cei din casă, nici de lectură, nici de sport, nici de plimbări în aer liber. Şi ca să-l poată avea peste tot apelează la un laptop sau la o tabletă.
Mai nou telefoanele mobile performante, care au şi internet, îi oferă omului imagini, şi-l vezi butonând peste tot: pe stradă, în maşină, la masă, sau în alte multe împrejurări. Şi chiar dacă este în compania cuiva, el, de fapt, petrece într-o lume virtuală care-l subjugă. A devenit un pătimaş, rob imaginii, care poate fi bună sau rea.
Iubiţi fraţi şi surori,
Imaginea bună, în sensul absolut al cuvântului este icoana. Icoana este o fereastră înspre Raiul Invierii. „Icoana este Împărăţia lui Dumnezeu deschisă lumii, şi lumea îndreptată spre Împărăţia lui Dumnezeu”.
Sfântul Ioan Teologul, intrând pe uşa cea deschisă în cer, l-a văzut pe Domnul Hristos cel înviat îmbrăcat în toată splendoarea Lui, Care i-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului” (Apocalipsa 1, 17-18).
Icoanele Domnului Hristos, a Maicii Domnului şi a sfinţilor constituie locul unei prezenţe harice. Imaginile îi reprezintă aşa cum sunt în rai, îmbrăcaţi în slavă. Întruparea Mântuitorului, spune Sfântul Pavel, constituie temeiul zugrăvirii icoanelor: „Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întîi născut decât toată faptura” (Coloseni 1,15).
Anul acesta, fiind unul omagial al iconarilor şi pictorilor bisericeşti, precizăm ce a hotărât Sinodul VII ecumenic referitor la icoane: „Este permis şi chiar util şi bineplăcut lui Dumnezeu a face icoane religioase şi a le venera; dar această venerare să fie numai cinstire (προσκύνησις), iar nu adorare (λατρεία), căci aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu; apoi cinstirea icoanelor este numai relativă, pentru că respectăm icoana numai pentru că ea reprezintă o persoană sfântă, pe Hristos. Deci, cinstirea nu se adresează materiei icoanei şi astfel ea nu este idolatrie. În consecinţă este bineplăcută şi cinstirea icoanelor sfinţilor lui Hristos, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor îngeri, ca şi a sfintelor moaşte şi a sfintei cruci”.
Noi nu putem concepe biserica, spaţiul sacru care ne transpune în Rai, fără icoane. Ar fi un spaţiu pustiu. De fapt, nu putem accepta nici casele noastre fără icoane care sunt, aşa cum spuneam, ferestre înspre Raiul Învierii. Zugrăvind icoanele nu încălcăm porunca a 2-a a Decalogului (Ieşire 20,4) pentru că Dumnezeu nu se contrazice pe Sine, iar El când îi porunceşte lui Moise să ridice Cortul Mărturiei, îi zice să facă „chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă” (Ieşire 26,1; 25, 18-20).
Sfântul Ioan Damaschin ne învaţă că „ne închinăm Sfinţilor ca unora ce sunt slăviţi de Dumnezeu, ca unora ce sunt făcuţi de Dumnezeu temători potrivnicilor şi binefăcători celor care se apropie de ei cu credinţă; nu ne închinăm lor ca unora care ar fi prin fire dumnezei şi binefăcători, ci ca unor servi şi slujitori ai lui Dumnezeu”.
Icoanele Sfinţilor care umplu biserica ne determină să ne simţim ca în cer. Părintele Boris Bobrinskoy, referindu-se la acest subiect zice că „tot timpul am vorbit despre icoană ca fereastră către Împărăţia cerurilor sau ca taină a Împărăţiei. A vorbi despre Împărăţia cerurilor înseamnă întotdeauna a vorbi despre această Împărăţie care este prezentă dar care, în acelaşi timp, va să vină, pe care o invocăm”.
Iubiţi fraţi şi surori,
Spuneam că omul contemporan a devenit rob imaginii. Dacă imaginea este bună lucrurile sunt în ordine. Dar, dacă imaginea este rea, păcătoasă sau indecentă? Atunci este o problemă. Pentru că prin imagine intră dracul în suflet. Or imaginile păcătoase pot fi oferite de televizor, de site-urile indecente de pe internet, de facebook. Şi în felul acesta imaginea păcătoasă devine o fereastră înspre iad.
Părintele Profesor Ilie Moldovan, de pioasă amintire, subliniază modul pervers în care lucrează imaginaţia, pe tărâm moral, la toată lumea, dar mai ales la tineri: „Pericolul cel mai de seamă pentru om constă, tocmai în modul în care acţionează imaginaţia lui pe tărâmul imoralităţii, întrucât aceasta pune stăpânire pe întreg interiorul lui. Iar după ce a căzut pradă acestei caracatiţe imaginative, nevoia lui de a-şi astâmpăra setea de reprezentări indecente, din cărţi şi reviste, desene şi fotografii, de la televiziune şi de pe internet, de pe stradă şi de la discotecă, devine tot mai imperioasă. În cultura contemporană, se pare că totul lucrează asupra imaginaţiei…”. Urmarea? „Imaginaţia devine o adevărată sursă de otravă, de nelinişte şi de dezorientare”.
Această patimă a dependenţei de imagine, ca orice altă patimă, creşte gradual şi poate ajunge să te distrugă sufleteşte, iar dacă provoacă păcate trupeşti, îţi distruge şi sănătatea. Pentru a ne fi sugestiv modul în care patima îl poate distruge pe om vă relatez o povestire. Un om şi-a cumpărat un răsad de plantă carnivoră. L-a plantat într-un ghiveci şi se distra hrănindu-şi planta cu mici insecte. Planta creştea şi avea frunze grase şi frumoase. Când îi aducea musculiţe deschidea cupa şi le devora. Încet, încet, a crescut şi nu mai încăpea în ghiveci. A mutat-o într-un recipient mare. Nu se mai mulţumea cu insecte şi a început să-i aducă mamifere, şoareci şi şobolani. A crescut atât de mare încât omul nu mai ajungea la cupa florii şi avea nevoie de scară. Într-o zi, obosit de solicitările pe care i le făcea planta, s-a urcat pe scară cu un hoit de animal şi punându-l în cupa florii şi-a scăpat şi corpul. Planta pe loc l-a înhăţat şi pe el şi l-a devorat. Aceasta este patima. Începe cu lucruri mici şi sfârşeşte prin a te distruge.
(…) Prin cele relatate n-avem intenţia să diabolizăm televizorul sau internetul, pentru că la televizor sunt şi emisiuni bune, iar de pe internet putem afla şi lucruri folositoare. Dorim un singur lucru: să fim cu discernământ, să nu ne robească imaginea, mai ales imaginea păcătoasă.
Icoana, ca fereastră înspre Raiul Învierii, dă sufletului posibilitatea de a intra în legătură cu Împărăţia lui Dumnezeu. Imaginea păcătoasă, ca fereastră spre iadul morţii veşnice, ne pângăreşte şi ne distruge spiritual.
De aceea am încercat în Postul Mare să ne curăţim, să ne spovedim, să ne eliberăm de patimi, ca acum, la Paşti, să-L vedem pe Domnul Hristos îmbrăcat în toată splendoarea Lui. În slujba Învierii subliniem acest lucru: „Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiată lumină a Învierii. Şi, cântându-I cântare de biruinţă, luminat să-L auzim zicând: Bucuraţi-vă!”.
Folosindu-ne de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, vă urăm să vă bucuraţi „de acest praznic frumos şi luminat”, să petreceţi sărbătorile cu linişte deplină, şi-L rugăm pe Dumnezeu să dea pace şi armonie în întreaga lume.
Hristos a înviat! vă zice
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului“.
Mai puteţi citi: