Interviu Interviu Grzegorz Chodkowski (Polonia), organizatorul Târgului Internaţional de Cariere Medicale: „A existat un exod şi la noi. Acum medicii se întorc acasă”

Chodkowski spune cum s-a rezolvat problema exodului medicilor în Polonia, unde situaţia a fost identică cu cea prin care trece acum România. Medicul polonez mai arată că dacă românii merg în Germania, Anglia, de exemplu, medicii de acolo merg mai departe, în America sau Canada. Iar canadienii şi americanii, în ultima vreme, tot mai mulţi pleacă mai departe, spre Asia.

La Târgul Internaţional de Cariere Medicale, desfăşurat în weekend, la Cluj, şi-au depus CV-urile peste 1.200 de medici. „Destul de mulţi“, după cum remarcă organizatorul târgului, cardiologul polonez Grzegorz Chodkowski. Cu toate acestea, în unele ţări din vest, aproape jumătate din doctori lucreză în afara ţării. Pornind de la experienţa Poloniei, Chodkowski e de părere că şi românii se vor întoarce acasă în momentul în care salariile vor creşte. Cardiologul, în vârstă de 35 de ani, organizează de trei ani încoace astfel de târguri în toată Europa.

A.M.P. Se vorbeşte, în România, despre un adevărat exod al medicilor în străinătate. Se întâmplă asta doar la noi sau este un fenomen general?
G.P. Foarte mulţi medici irlandezi lucrează în alte ţări decât ale lor. Desigur, în estul Europei această migraţie este mai accentuată acum din cauza salariilor mici. Dar, dacă românii merg în Germania, Anglia, de exemplu, medicii de acolo merg mai departe, în America sau Canada. Iar canadienii şi americanii, în ultima vreme, tot mai mulţi pleacă mai departe, spre Asia.

A.M.P. Vorbim aşadar de un curent „est-vest”?
G.P. Nu neapărat, medicii suedezi, de exemplu, preferă ţări din sudul Europei, precum Spania. Probabil pentru că este mai mult soare (zâmbeşte).

A.M.P. Totuşi, de ce aleg doctorii americani şi canadieni Asia?
G.P. Acolo sistemul medical a progresat foarte mult, în principal datorită turismului medical. Unele dintre cele mai moderne spitale din lume se găsesc în ţări precum India, Malaezia sau Singapore.

A.M.P. Cum stau lucrurile în ţara dumneavoastră, în Polonia?
G.P. Acum, în Polonia salariile medicilor sunt aproximativ cât cele din Germania. Dar şi la noi a existat, până acum câţiva ani o migraţie masivă către Vest. Acum trei ani, dacă mergeai într-un spital din Germania, spre exemplu, din 20 de doctori, 10 erau polonezi. Am ajuns ca 20% din medicii polonezi să lucreze în străinătate. În ultima perioadă, însă, tot mai mulţi se întorc acasă. Din datele pe care le am pot să spun că România ia locul Poloniei cu cel mai mare număr de medici care lucrează peste hotare.

A.M.P. Şi care sunt salariile?
G.P. Prin 2004 un doctor începător câştiga în Polonia vreo 200 de euro (aproximativ 800 de lei, n.a.), atât luam şi eu, la început. Cam cât se câştigă acum în România. Prin 2005 au început în Polonia greve în sistemul medical. Nu s-a rezolvat mare lucru, ni se spunea că nu sunt bani. Apoi, în 2006, au continuat protestele, iar migraţia a prins amploare. În urma presiunilor şi puşi în faţa acelui exod, guvernanţii au crescut salariile. S-a ajuns mai întâi la 600 de euro. Astăzi salariile variază, în funcţie de pregătire şi experienţă, între 1.500 şi 2.500 de euro. Veniturile ajung chiar la 10.000 de euro, în unele spitale din Varşovia.

A.M.P. Care este profilul medicului român care pleacă în străinătate?
G.P. Pot să spun că cei mai mulţi sunt tineri. Ei se adaptează mai uşor, în principal pentru că ei cunosc sau învaţă mai bine limbile străine decât cei mai în vârstă. Principalele obstacole sunt acestea, adaptarea şi limba. În multe ţări se oferă gratuit cursuri de învăţare a limbii atât pentru medic cât şi pentru familie.

A.M.P. Totuşi, până când salariile vor creşte, până când medicii se vor întoarce, cine rămâne în locul lor?
G.P. Cei care rămân de obicei sunt cei care provin din familii care pot să îi susţină, cei care au la rândul lor părinţi doctori. Acesta a fost cazul ţării mele şi nu cred că este foarte diferit aici. Iar asemănări mai sunt, destule.

A.M.P. Cum ar fi?
G.P. Doctorii din sistemul medical de stat sunt plătiţi din taxele cetăţenilor, dar dacă îi punem, de exemplu, lângă procurori sau poliţişti, începătorii câştigau mai puţin. Lucru care nu mi se pare normal şi care cred că ţine de o tradiţie păstrată din alte vremuri, când statul îşi ţinea aproape unele structuri, de care avea nevoie şi opresa intelectualii sau medicii. Oricum, în Polonia acest lucru s-a schimbat, salariile au crescut de 10-15 ori. Cred că ar fi bine să se schimbe şi în România. Au trecut, totuşi, 20 de ani.

A.M.P. Da, însă, doctorii fac parte dintr-o categorie care e percepută ca fiind mai bogată decât multe altele...
G.P. Şi totuşi, salariile de la stat sunt mici. Atunci cum se explică diferenţa care face „bogăţia”? Salariile mici încurajează mita, această formă de plată a serviciilor direct din buzunarul cetăţeanului. Dar numărul mare participanţi la astfel de târguri de locuri de muncă dovedeşte că doctorii vor să fie apreciaţi, să câştige bine, legal.