FOTO Cum se fac poveştile din porţelan. „Avem clienţi de pe tot globul care ne zic că vin data viitoare şi chiar vin“

Szidónia şi Zsolt Szénási, din Cluj-Napoca, „scriu“ poveşti din porţelan şi din mâinile lor ies adevărate minunăţii: bomboniere, bijuterii, vaze, plăcuţe cu numere de case şi faianţă decorativă.

„Ne place să spunem poveşti faine şi tot ce avem nevoie e puţin praf alb“ este motto-ul Szidóniei şi al lui Zsolt Szénási, un cuplu din Cluj care face obiecte din porţelan. De la bijuterii de tot felul şi de toate culorile la bomboniere, vaze, magneţi, broşe, cranii decorative, mărţişoare până la tot felul de produse ingenioase făcute la comandă. El e fost arhitect, ea fost biotehnolog. El are 37 de ani, ea, 33 de ani. De vreo cinci ani, din 2013, au învăţat cum se fabrică şi se foloseşte porţelanul, colindă ţara pe la târguri şi lucrează după cum au chef.

La început, i-a ajutat tatăl lui Zsolt, care lucrase la faimoasa fabrică de porţelan Iris din Cluj. „Avem toată infrastructura şi logistica pentru treaba asta: am zis hai, să încercăm! Prima dată, soţia. Eu, atunci, eram arhitect, lucram la un birou“, povesteşte Zsolt. Între timp, însă, a văzut cu ce se mănâncă noua îndeletnicire, i-a plăcut şi totul s-a schimbat.

Primul lor proiect a fost o comandă destul de consistentă de mărţişoare. O primise tatăl lui Zsolt şi cum nu avea timp să o onoreze le-a zis să se ocupe ei. Aşa a început povestea Blue Petal, cum se numeşte mica lor afacere. Ca orice început, primii ani au fost mai grei. În cazul lor, primii doi. Zsolt se ocupa de artizanat după serviciu, dar apoi a renunţat la arhitectură şi s-a axat doar pe acest meşteşug.

Colier din porţelan FOTO: arhiva  Szidóniei şi a lui Szénási Zsolt/Blue Petal

O „smântână“ care se arde

Atelierul lor e în garaj. Întreg procesul de realizare a poţelanurilor e destul de lung. Zsolt explică cum porţelanul e ca o smântână care se toarnă în forme de gips, iar gipsul scoate apa din masa asta şi devine rigid. După ce a devenit rigid, se lasă la uscat.

„E un proces destul de lung. Apoi trebuie spălat de impurităţi, iar se lasă la uscat şi se pictează, iar abia apoi se arde“, adaugă artizanul.

Cunoscătorii ştiu că porţelanul e ars la una dintre cele mai mari temperaturi, undeva între 1.250 şi1.400 grade Celsius, depinde la ce se foloseşte. Temperatura de ardere e mai sus decât a metalelor grele. „Vopselele pe care le folosim sunt din metale grele că numai acelea rezistă la temperaturile astea“, adaugă artizanul. Spune că pentru a face o vază îi trebuie pe puţin două săptămâni ca să treacă materialul prin tot procesul explicat mai devreme. „Şi arderea e foarte lungă. Arde în cuptor aproape jumătate de zi şi apoi se răceşte în două zile“, completează Zsolt.

Cei doi obişnuiesc să picteze înainte de arderea în cuptor. „Ţine mai mult şi e şi mai eficient pentru noi, ca mod de lucru. Nu trebuie să ardem de mai multe ori. Se poate picta şi după ardere. Noi pictăm sub glazură. E o tehnică destul de rar folosită. De obicei, cine pictează, pictează peste glazură, peste produsul ars. Cum e şi la sticlă“, detaliază clujeanul.

Inele şi brăţări din porţelan FOTO: arhiva  Szidóniei şi a lui Szénási Zsolt/Blue Petal

Case din faianţă

Unul dintre cele mai noi proiecte de care s-au apucat este realizarea unor bucăţi de faianţă pictate pentru nişte prieteni. „Le-au cerut special pentru baie“, povesteşte Zsolt. Comanda amicilor a fost o provocare pentru că au lucrat pe dimensiuni mai mici decât matriţa pe care o foloseau. „Pasta se contractă la ardere şi-şi pierde din dimensiune cu vreo 15%. A trebuit să facem nişte probe înainte să începem să fabricăm cele 20 de plăci solicitate“, subliniază artizanul. Recunoaşte că a fost un proiect migălos, dar i-a dat de cap în două săptămâni.

Legat de cât ar costa o bucată de faianţă pictată, Zsolt estimează un 25-30 de lei, depinde de dimensiunea unei bucăţi şi de ce e pictat pe ea.

Bucăţi de faianţă pictate FOTO: Facebook Iza Kiss

În general, cei doi experimentează în propria casă anumite modele pe care le creează. De exemplu, în urmă cu câţiva ani, au văzut în străinătate numere de case făcute cu mult bun gust, culoare şi într-un stil jucăruş şi prietenos. Au încercat şi ei. Şi-au făcut din porţelan numărul 77, alături de care au pictat un şoricar vesel, îmbrăcat în verde şi mereu bucuros de oaspeţi, iar comenzile nu s-au lăsat aşteptate. Experienţa i-a învăţat să fie practici şi să facă mai multe obiecte odată.

„Niciodată nu fac numai o chestie, torn mai multe plăci ca să nu se piardă materialul. E mult mai eficient. Nu mă ocup numai cu un obiect şi tot aşa şi la pictat. Mă apuc de mai multe odată. Dacă le luăm una câte una atunci chiar că le-am da găta în juma de an“, glumeşte bărbatul.

Clienţi parolişti din străinătate

Când au marfă pe stoc şi timp merg la târguri prin Sibiu, Braşov, Timişoara, Târgu-Mureş şi Sfântu Gheorghe. „La Sibiu am zis că e un oraş cu mulţi turişti, hai că o să meargă, dar nu o mers. La Sfântu Gheorghe, unde ştim că lumea nu are aşa de mulţi bani şi nu sunt chiar aşa de mulţi turişti, am rămas surprinşi că au cumpărat o groază de chestii“, povesteşte Zsolt. Concluzia? Niciun târg nu e la fel, chiar dacă merg în acelaşi loc, în ani diferiţi.

„Avem clienţi din Anglia şi de pe tot globul. Zic că vin data viitoare. Şi chiar vin. Avem clienţi care se întorc regulat şi cumpără“, adaugă artizanul, deşi recunoaşte că nu s-au ocupat mai deloc de mediatizarea minunăţiilor care ies din mâinile lor.

Îşi vând minunăţiile şi prin comenzi, pe Facebook. Unele dintre ele au fost ceva mai atipice: un set de farfurioare pentru o nuntă, medalii pentru întreceri sportive, dar şi un mărţişor în formă de penis. „L-am făcut şi a ieşit destul de bine“, zice Zsolt. 

Număr de casă   FOTO: arhiva  Szidóniei şi a lui Szénási Zsolt/Blue Petal

Vă mai recomandăm:

FOTO Poveştile pe pânză ale graficianului care pictează cu şpaclul: „Nu fac bani din asta, e doar un hobby“

Vali Teodorescu (50 de ani), un angajat al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, reuşeşte să surprindă prin modul în care dă viaţă pânzelor sale folosind o tehnică veche de pictură, care presupune folosirea şpaclului pentru a realiza detaliile tabloului.

Joaca anti-depresie a unui şef de promoţie la Informatică, premiată de un partener Porsche

Mitul unui filosof grec l-a inspirat pe Andrei Dogaru, şef de promoţie la Facultatea de Informatică a Universităţii Babeş-Bolyai, să facă un joc care să-i ajute pe oamenii care se luptă cu depresia.