Ţuica fiartă perfectă. Cât se ţine pe foc băutura şi ce trebuie pus în compoziţie. Secretul ceşcuţelor de lut

Băutură care ia răceala cu mâna, folosita ca leac încă de pe vremea bunicii, ţuica fiartă nu lipseşte iarna de pe mesele românilor. Reţeta preparării băuturii care încălzeşte pe ger o regăsim la Radu Anton Roman în cartea sa, „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia), despre ciorba de cartofi.

Ingrediente:

500 ml ţuică

 5 linguriţe miere 

 10 boabe piper 

 10 cuişoare 

 1 vârf cuţit scorţişoară

Mod de preparare:

Se pune ţuica într-un ibric la fiert cu piperul, scorţişoara şi cuişoarele. Când s-a încălzit de ies aburi se adaugă mierea şi se amestecă puţin, până se contopeşte totul într-un vis de iarnă.

La primul semn, atenţie, doar semn de clocot, se ia de pe foc şi se acoperă; se oferă în ceşcuţe mici de lut, cât mai strânse la gură, să se răcească încet şi să se concentreze parfumul binefăcător, care ia răceala cu mâna. 

Iată ce nota autorul despre ţuica fiartă: Ţară friguroasă, prea puţin temperată, dar foarte continentală, România şi-a găsit, ca finlandezii ori norvegienii cu berea lor clocotită, încălzitoare interioare rapide, „buiote comestibile“ cum se amuză francezii să le spună. Ţuica, care numai de prune poate fi, altminteri e rachiu (de mere, pere, caise, ori din ce o mai fi) e, sub dealurile argeşene, de treizeci de grade, iar de la Haţeg şi Făgăraş spre nord, până-n hotarul vechi al Transilvaniei, de cincizeci şi chiar optzeci de „tării“, sub minunate nume: palincă (ceea ce înseamnă vin ars în nibelungică), vinars, ginars, horincă. Tare ori slabă, e bună oricum! Şi, imaginaţi-vă ce ar însemna viscolul românesc, muşcând îngrozitor din ferestre, fără lumina asta mică şi delicată de pe masă, a ţuicii fierte, la care să se-ncălzească omul pe înserate.

Gazetarul, îndrăgostit de bucătărie

În cei 57 de ani de viaţă, Radu Anton Roman, gazetar, scriitor, realizator TV, vânător şi pescar sportiv, a publicat poezii, însemnări de călătorie, romane şi eseuri, fiind implicat în mai multe proiecte de televiziune şi publicaţii, dedicându-se din anul 1997 şi domeniului gastronomic. În 1998, Radu Anton Roman a publicat una dintre cele mai importante lucrări recente ale gastronomiei româneşti “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia).