Preţul frumuseţii. Corsetul, obiect de tortură în secolul al XIX-lea: deforma coastele, dar înnebunea femeile care visau să fie “trase” prin inel
0Create special pentru a le pune în evidenţă trupurile sculptate, corsetele au devenit nedezlipte de femei. Au ajuns atât de îndrăgite în secolul al XIX-lea, încât chiar dacă a-l avea strâns pe corp însemna un adevărat chin. Acest lucru a făcut să fie considerat, pe bună dreptate, un obiect de tortură.
Create special pentru a le pune în evidenţă trupurile sculptate, corsetele au devenit nedezlipte de femei. Au ajuns atât de îndrăgite în secolul al XIX-lea, încât chiar dacă a-l avea strâns pe corp însemna un adevărat chin. Acest lucru a făcut să fie considerat, pe bună dreptate, un obiect de tortură. Unele femei erau atât de obsedate să fie “trase” ca prin inel, încât nu se puteau dezlipi de corset nici noaptea în somn.
Pentru ca o tânără să ajungă la dimensiunile taliei de viespe, idealul era de 40-50 cm, avea nevoie de ani buni de antrenament. Mamele pretenţioase, din lumea bună, îşi supuneau propriile fiice la aceste torturi.
Conform descopera.ro, unele fetiţe, încă de la vârsta de 7 ani, erau obligate să poarte corsete. Corsetul cu balene(întărituri din fanoane de balenă sau sârmă de oţel) era strâns progresiv, astfel încât corpul să se obişnuiască treptat cu senzaţia şi să se adapteze.
Imagine de clepsidră
Corsetul a fost creat pentru a accentua talia şi pentru a oferi acea imagine de clepsidră dorită de fiecare femeie. Chiar dacă în zilele noastre corsetul are anumite avantaje, timp de aproximativ două decenii acesta a creat numeroase probleme medicale.
În secolul al XIX-lea era indicat ca o femeie să aibă talia cuprinsă între 40-50 de cm. Însă, au existat cazuri când şi aceste dimensiuni au fost duse la extreme. Un exemplu ar fi prinţesa Sissy care avea în talie 33 de centimetri.
Astfel aşa-numitele modelări ale corpului pot provoca boala lui Glenard: coastele sunt împinse şi deformate şi din această cauză se poate ajunge la încetarea funcţionării corecte a organelor interne, stomacul şi ficatul fiind cele mai afectate. În acelaşi timp se creează şi probleme cu muşchii, iar plămânii primesc cantităţi mai reduse de oxigen.
Polemică aprinsă
O adevărată bătălie a opiniilor a luat naştere în Europa - contaminând şi SUA , în jurul acestei practice. Polemica aprinsă, care a durat ani întregi, a rămas în istorie sub numele de "controversa asupra corsetului". În anii 1860, sute de articole, apărute în zeci de publicaţii - de la The Times până la specializata Lancet, prestigioasa revistă medicală britanică - dezbăteau, prin vocile medicilor, ale comercianţilor, dar şi prin vocile consumatoarelor(femeile) argumentele pro şi contra strângerii în corset.
Sănătatea, pusă în pericol
Medicii susţineau că această practică duce la deformarea şi chiar fisurarea coastelor, produce o presiune periculoasă asupra organelor abdominale şi toracice, slăbeşte muşchii, influenţează negativ postura şi, astfel, sănătatea coloanei vertebrale şi creează probleme legate de sarcină şi naştere.
Numeroase femei, în schimb, se declarau ataşate de acest obicei, afirmând chiar că, după o perioadă - dificilă - de antrenament, de obişnuire cu corsetul, ajungeau să se bucure de plăcerea de a-l purta.
Atele din lemn
Corsetul are rădăcini în Antichitate când anumite femei din Grecia şi Imperiul Roman au început să-şi înfăşoare trupurile cu benzi late din material pentru a părea mai suple. În Evul Mediu a început să se poarte pe sub haine un body strâns pe corp, creat din dantelă. Astfel, în secolul al XV-lea, în Creta, apare primul corset. Pe la mijlocul secolului XVI, această piesă de vestimentaţie a devenit mult mai strâmtă, dantela a fost înlocuită cu piele, iar pentru a susţine presiunea corpului au fost adăugate oase de balenă (de aici vine şi denumirea de balene), atele din lemn sau din fier.
Vă recomanăm şi: