Ororile detenţiei în comunism. „La Colonia Saligny se lucra cu roaba, transportai totul în pantă, domnule!”
0În anii 50, Canalul Dunăre - Marea Neagră a devenit un lagăr în care cei declaraţi „duşmani ai poporului” de către regimul comunist erau nevoiţi să muncească până la epuizare.
La începutul deceniului, închisorile deveniseră neîncăpătoare, aşa că autorităţile au decis ca, de-a lungul canalului, să înfiinţeze colonii de muncă, active între 1949 şi 1955.
Zeci de mii de intelectuali, politicieni, ofiţeri sau preoţi au fost aduşi să muncească în cele 14 colonii, din care 12.000 doar la Poarta Albă. Printre ei, omul politic Corneliu Coposu, scriitorii Ion Caraion şi Barbu Brezianu sau prinţul Şerban Ghica.
La Saligny, la câţiva kilometri de Dunăre, se lucra cu roaba, se descărcau şi se încărcau vagoane cu pământ scos din săparea Canalului, iar la Capul Midia, colonia cea mai îndepărtată şi mai inaccesibilă, la patruzeci de kilometri de portul Constanţa, după cum nota un fost deţinut politic ,,munca era dintre cele mai grele, regimul cel mai inuman, iar şefii cei mai crunţi”.
Deţinuţii trebuiau sa facă blocuri mari de ciment de aproximativ o tonă, pentru construcţia unui dig, iar totul se făcea manual: transportul sacilor de ciment, amestecarea cimentului cu lopata, transportarea cimentului în forme pe tărgi supraîncărcate.
O convorbire cu Traian Călin Uba(Fundaţia Academia Civică, 2010) şi care a fost inclusă în cartea Ororile şi farmecul detenţiei, scrisă de Constantin Ionaşcu redă sistemul de muncă practicat în coloniile înfiinţate la construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră:
”Această colonie era situată pe unde este acum centrala nucleară de la Cernavodă, dar pe partea cealaltă a Canalului, ascunsă complet, într-o vale. N-o ştia nimeni, n-o vedea nimeni.
Acolo eram cam vreo 500 de deţinuţi – în patru barăci mici. Coboram pe malul Dunării, unde era o baltă cu stuf. Tăiam stuful cu rădăcini cu tot şi pe urmă curăţam terenul ca să se poată face Canalul. Căram cu roaba rădăcini de stuf, pământ, noroi, pe care le duceam sus, pe mal. Am curăţat tot sectorul acela de rădăcini, de pământ, l-am adâncit ca să se poată face ecluza… În colonia asta, fiind mai mică, nu am mai făcut atâta corvoadă ca în coloniile mari.
Corvezile de la bucătărie
…Coloniile mari aveau nişte gospodării în care trebuia să lucrezi. După ce veneai de la muncă, te aşteptau: curăţenie, scuturare, aranjament, aliniere…
…Pe lângă astea, erau corvezile la bucătărie – curăţat cartofi, chestii de-astea; nu era mare lucru. Dar duminicile, când ar fi trebuit să nu lucrezi, te scotea la corvoadă: hai să încarci un vagon, hai să faci nu ştiu ce. Tot timpul se găseau nişte corvezi pentru oameni în zilele în care trebuiau să fie lăsaţi liberi ca să se spele puţin, să se îngrijească… O dată la două săptămâni nu mai ieşeai la corvoadă ca să poţi să-ţi speli nişte rufe, să le usuci… Erau rufe în colonie, pentru că deţinuţilor li se aduceau haine de acasă. Aveau dreptul la vorbitor şi aveau voie să primească pachete. Aveau voie să poarte pantaloni şi alte haine de-ale lor pe sub zeghe. Dar când ieşeai la lucru, trebuia să porţi haina vărgată. Acolo puteai să scoţi zeghea şi să rămâi în hainele tale.
…Munca era foarte grea pentru că transportai totul în pantă, domnule! Mergeai cu roaba la deal, pe dulap.
…Mergeai pe scânduri de lemn groase. Scândura aia groasă se numeşte dulap. Se puneau una lângă alta şi se făcea un fel de punte, cu o lăţime de 50-60 de centimetri, până la un metru, pe care circulai cu roaba. Dar împingeai roaba la deal.
…Cel care căra roaba de unul singur, ducea pământ uscat. Acesta era mai uşor de transportat, n-avea umiditate, nu curgea din roabă aşa cum se vărsa nămolul, nu mai alunecai, nu mai trebuia să cureţi puntea, era mai uşor de descărcat; roaba cu pământ uscat putea fi umplută cu vârf, aveai mai mult spor la lucru.
….Pentru echipa de două persoane care căra nămolul, (norma era) 4 metri cubi pe zi, deci 2 metri cubi de persoană. Pentru cel singur, care căra pământ uscat – 3 metri cubi pe zi.
Investiţie de 2 miliarde de dolari
Cu o lungime de aproape 100 de kilometri, Canalul Dunăre - Marea Neagră este parte componentă a importantei căi navigabile europene dintre Marea Neagră şi Marea Nordului, prin Canalul Rin – Main - Dunăre. Folosind această rută, mărfurile din Australia şi Orientul Îndepărtat destinate Europei Centrale îşi scurtează drumul cu 4.000 de kilometri. Construcţia a necesitat excavarea a aproximativ 300 de milioane de metri cubi de sol şi rocă.
Vă mai recomandăm şi: