FOTO Primele denumiri ale Călăraşiului. De la satul Crăceani, proprietatea şetrarului Borcea, la Lichireştii domnitorului Leon Tomşa
0Cu toate că descoperirile arheologice dovedesc o continuitate de locuire încă din neolitic, documentele cre s-au păstrat amintesc pentru prima dată de o aşezare aici, la cotul Borcei, în secolul al-XVI-lea.
Astfel, într-un hrisov din 1 iunie 1541, domnitorul Radu Paisie declină proprietatea şetrarului Borcea asupra satului Crăceani(Crăceni), satul Măgureni de mai târziu, actualul cartier cu acelaşi nume al oraşului. Al doilea sat, Lichireşti(Călăraşiul de astăzi) este menţionat într-un hrisov emis din cancelaria domnitorului Leon Tomşa, la 25 iulie 1630, document în care se face referire la rumânii pe care i-a prins legătura lui Mihai Viteazul(fixată de istorici în toamna anului 1595), în sat la Lichireşti.
Hramul primului lăcaş de cult creştin
Vechea denumire a municipiului Călăraşi este Lichireşti. Numele provine, aşa cum afirma primul istoric al urbei, Pompei Samarian, de la hramul primului lăcaş de cult creştin, ridicat aici, cu mult înainte de 1630.
Este vorba despre biserica Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei. De aici şi-au luat localnicii numele de lichireşteni, iar aşezarea pe cel de Lichireşti.
“La sfârşitul secolului al -XVII-lea, domnitorul Constantin Brâncoveanu stabileşte în apropierea Lichireştiului, pe malul Ezerului, reşedinţa unui steag de călăraşi ştafetari, care se ocupau cu transportul corespondenţei domneşti spre Constantinopol, prin Silistra. De la aceşti călăraşi ştafetari, care după terminarea serviciului s-au stabilit în aşezarea ce se află în apropiere, satul Lichireşti îşi va lua noul nume, acela de satul Călăraşilor sau Călăraşi. Pentru prima dată, aşezarea este menţionată cu denumirea de Călăraşi vel Lichireşti, în harta austriacă de la 1791”, precizează prof. Nicolae Ţiripan, directorul Arhivelor Călăraşi.
“Un sat frumos”
La 1 mai 1734, Călăraşi este menţionat ca târg, ceea ce reprezintă un semn că satul luase proporţii şi că pe aceste meleaguri începuse să se dezvolte o viaţă comercială mai intensă. Diferiţi călători străini, în drumul lor spre Silistra sau Constantinopol, lasă o serie de mărturii despre Călăraşi. Pentru Lady Craven, Călăraşiul este calificat drept “un sat frumos”, în timp ce contele Alexandru de Hauterive observă cu interes “copii jucându-se cu zmeul”. Dezvoltarea rapidă a aşezării l-a determinat pe domnitorul Mihail Racoviţă să aprobe cererea Epitropiei Spitalului Colţea, proprietarul moşiei, prin care târgul organizat în alt loc-Stelnica- să fie mutat la Lichireşti la 2 iunie 1731. Din acest moment, aşezarea intră în rândul târgurilor, aici organizându-se în fiecare an, în perioada 1-9 septembrie, cu unele întreruperi, cel mai vestit târg de mărfuri şi animale din întreaga Câmpie a Bărăganului.
Mutarea reşedinţei
“Începând de acum, aşezarea se dezvoltă sub toate aspectele, iar domnia, chiar dacă aşezarea se afla pe o moşie particulară, manifestă un interes tot mai sporit faţă de târgul Călăraşi”, menţionează profesorul Ţiripan. Datorită poziţiei sale geografice şi apropierii de Silistra, principalul bastion al Imperiului otoman în această zonă, Călăraşiul devine un centru economic tot mai important pentru Câmpia Bărăganului. Din aceste motive la 18 aprilie 1833 se hotărăşte mutarea reşedinţei judeţului Ialomiţa de la Urziceni la Călăraşi, care intră în rândul aşezărilor urbane.
8.000 de lei, primul buget al oraşului
La 1 noiembrie 1833, cu prilejul intrării în funcţiune a primei comisii a oraşului Călăraşi, se adoptă primul buget în valoare de 8.000 de lei, propuşi pentru a fi cheltuiţi pentru modernizarea uliţei centrale a oraşului şi pentru construirea unei şcoli. S-a construit un număr însemnat de case particulare, dar şi câteva clădiri publice şi s-a reparat catedrala grav afectată de cutremurul din 1829. În 1852, în Călăraşi, pe timp de noapte, funcţiona un număr de 24 de felinare cu scopul iluminării, ceea ce costa Comisia oraşului 1.260 de lei.
Răscumpărare de la moşier
Locuitorii Călăraşiului şi-au manifestat în dese rânduri dorinţa de a se elibera de sub stăpânirea moşierului, spitalul Colţea. În acest sens, s-au adresat domnitorului Barbu Ştirbei, care, în noiembrie 1849, a răspuns raportului, admiţând că oraşul va cunoaşte o enormă dezvoltare dacă va fi “liber”.
La 28 iulie 1851, domnitorul Ţării Româneşti va veni personal la Călăraşi şi, impresionat de progresul pe care oraşul îl făcea şi de situaţia locuitorilor, decide să plătească suma de 250.000 de lei pentru “răscumpărarea” acestuia. Astfel, la 24 septembrie 1852 oraşul Călăraşi devine oraş “liber”, nota dr. Pompei Samarian, în Istoria orasului Călăraşi de la orgine până în anul 1852.
Citeşte şi: FOTO Cum arăta odinioară târgul liniştit de pe malul Borcei