Cât de mari trebuie să fie sarmalele şi de ce se fierb în vin. Secretul umpluturii după o reţetă de la Păstorel Teodoreanu

Gurmand înrăit şi iubitor de licori bahice, Păstorel Teodoreanu, nonconformistul boem, a fost un nelipsit al cârciumilor, cu un chef de viaţă şi un umor ieşite din comun.  Avocat, scriitor, cunoscut epigramist, Păstorel a rămas în literatură română prin epigramele sale.

Într-una din cărţile sale, Gastronomice, apărută postum în 1974, în stilul său inconfundabil, Păstorel Teodoreanu a reuşit să surprindă gastronomia tradiţională. Reţetele imortalizate în cărţile sale constituie referinţă şi desfătare pentru exigenţele oricărui cititor, iar manieră umoristică în care le prezintă dau unicitate scrierilor sale.

Iată o reţetă de sarmale din antologiile culinare ale Maestrului denumit şi un “cavaler al spiritului românesc”:

“Preparatia începe prin opărirea foilor de varză proaspătă cu borş. Sarmalele se fac numai cu vârful foilor.
Tocătură se face din carne de bou – de la coadă- şi carne de porc grasă.

Se taie carnea în bucăţi mici şi se trece o dată prin maşină.  Se trece apoi a două oară prin maşină şi se adaugă: un miez de pâine muiat în lapte, sare, piper, puţină ceapă tăiată foarte mărunt şi prăjită în unt, puţină verdeaţă tocată mărunt (pătrunjel şi mărar) şi două ouă bine bătute.
Cu această compoziţie se învelesc sarmalele, care nu trebuie să întreacă în dimensiune o nucă de mărime mijlocie.

Ce procedură recomandă epigramistul

Meşteşugul bucătarului constă în potrivirea umpluturii. Ea nu trebuie să fie nici prea strânsă în foaia de varză, nici prea în voie pentru că se desfac sarmalele. Se pune pe fundul unui vas un strat de varză tăiată fin şi deasupra se aşează sarmalele, presărînd între ele boabe de piper negru. Deasupra sarmalelor, alt strat de varză tăiată fin. Pe straturile de varză se pot pune felii de roşii şi chiar ardei verde.

Aici intervine iar o chestie de gust: unii fierb sarmalele în borş, alţii în vin.  Recomand altă procedură: să se fiarbă înnăbuşit în zeamă de carne, până ce scade lichidul la mai puţin de jumătate. Se scot de la foc şi se duc la beci -nu în pivniţă cu vinuri- sau alt loc răcoros.
Asta pentru prima zi.

A două zi. Se toarnă peste sarmale o sticlă de Cotnar vechi în care s-a diluat o bună cantitate de bulion italienesc şi se pune vasul în cuptor, să fiarbă mocnit şi să se rumeneasca puţin. Cu 10 minute înainte de a se servi se adaugă două linguri de unt proaspăt. La sarmalele preparate în acest fel, vinul roşu e de rigoare.”

Viaţa şi activitatea literară

Păstorel Teodoreanu, pe numele de botez Alexandru Osvald, s-a născut la 30 iulie 1894, în Dorohoi. A fost primul băiat al avocatului Oswald Teodoreanu şi al profesoarei de pian la Conservator Sofia (Muzicescu) Teodoreanu. Ceilalţi doi fraţi au fost cunoscutul prozator Ionel Teodoreanu şi Laurenţiu (Puiu) Teodoreanu, mort pe frontul francez în 1918. A debutat cu versuri în săptămânalul „Capitala“ şi a colaborat cu mai multe reviste literare. Primul volum, „Hronicul măscăriciului Vălătuc“ (1928) a fost lăudat unanim de criticii literari ai vremii. Păstorel Teodoreanu a fost şi traducător.

În anul 1956, au fost publicate, în limba română, „Peripeţiile bravului soldat Švejk“, de cehul Jaroslav Hašek, şi „Taras Bulba“, de rusul N.V. Gogol. În 1965, apar, postum, şi traducerile volumelor „Istoria contemporană“, de francezul Anatole France şi „Nuvele“, de Prosper Mérimée, considerat creatorul nuvelei realiste franceze. Celebru l-a făcut însă pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri. Este îndeobşte cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi coniacuri.

"Umoristul e moralist"

Iată ce scria George Călinescu, în 1934, la apariţia cărţii „Tămâie şi otravă“: „Aproape pretudindeni se dezlănţuie o jovialitate care dă o umilitate de ton diferitelor atitudini şi care ne îndreptăţeşte să afirmăm că Al. O. Teodoreanu rămâne, în fond, un umorist. La temelia umorului stă întotdeauna o atitudine critică, umoristul e moralist. Moralist e Al. O. Teodoreanu“. S-a stins din iaţă la 17 martie 1964, la Bucureşti. Aici zace Păstorel,/ Suflet bun şi spirit fin./ Când mai treceţi pe la el,/ Nu-l treziţi, că cere vin“ – această autoironică epigramă a fost scrisă de Păstorel Teodoreanu să-i servească drept epitaf. Păstorel a murit acum jumătate de secol. Cancer pulmonar. „Moartea lui a fost exemplară“, spunea Alexandru Paleologu.
 

Vă recomandăm şi:

Reţeta scovergilor ca la bunica, desertul delicios al copilăriei. Cum trebuie întins corect aluatul pentru preparatul de vis

Cum păstrezi roşii la borcan pentru iarnă. Cea mai simplă reţetă de conservă

Cum se prepară adevărata pastă de roşii. Secretul celei mai bune reţete de bulion, fără conservanţi

Cea mai sănătoasă reţetă cu peşte în post. Saramură cu crap din Dunăre, un deliciu culinar, uşor de preparat