Un stejar de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, monument al naturii, „captiv“ pe proprietatea unui om de afaceri
0Pentru un oraş în căutare de repere istorice şi turistice, cum este Buzăul, bătrânul stejar de lângă Colegiul Hasdeu este o comoară de nepreţuit. Până în urmă cu două decenii, copacul cu vârsta de peste 600 de ani putea fi admirat de orice buzoian pasionat de natură sau istorie. Acum, din păcate, se află pe o proprietate privată împrejmuită precum o fortăreaţă.
Stejarul secular şi-a înfipt rădăcinile în pământul Buzăului în perioada în care voievod al Ţării Româneşti era Mircea cel Bătrân (1386-1418), cred istoricii. În timp ce multora li se pare ireală vechimea arborelui, de peste şase secole, specialiştii în horticultură susţin că grosimea trunchiului şi aspectul coronamentului sunt indicii care conduc către această vârstă.
"Quercus robur", după numele lui ştiinţific, este o rămăşiţă a pădurii Crâng, care se întindea până la Biserica Banu. ”Acest monument al naturii a fost studiat şi descris în detaliu de un fost profesor de ştiinţele naturii, Aurelian Piţu. Ştim că provine din spaţiul vechiului Crâng, care până la 1800 şi ceva venea până în centrul de azi al oraşului şi în zona aceea cu Biserica Banu. Casa Vergu Mănăilă mai exista atunci, în mijlocul unui domeniu vast. Ulterior, edilii au defrişat pentru dezvoltarea oraşului, iar printre copacii rămaşi este şi acesta de pe Crizantemelor”, spune istoricul Valeriu Nicolescu, pădurea Crâng.
Multi buzoieni, mai ales cei trecuţi de prima tinereţe, se plâng că de mulţi ani nu mai pot admira stejarul secular, aşa cum o făceau odinioară, în perioada în care se afla în curtea unor instituţii publice.
”În acea clădire a fost casa fostului primar Gheorghe Marinescu, edil al Buzăului în perioada interbelică. Ulterior a fost transformată de comunişti, prin anii ’60, în sediu pentru Staţia de radioficare a Buzăului, de unde se transmiteau programe locale în difuzoare pe care le aveau oamenii în case, după care aici s-a mutat Apărarea Locală Antiaeriană”, spune istoricul Valeriu Nicolescu.
După Revoluţie, impozanta clădire în curtea căreia se află bătrânul copac a fost cumpărată de un potent om de afaceri, Ion Sandu, care a construit în jurul său o adevărată fortăreaţă, impenetrabilă chiar şi pentru privirile celor curioşi să vadă monumentul naturii. Mai târziu, după ce a ajuns parte a unui domeniu privat, copacul a fost declarat monument al naturii de interes judeţean, prin hotărârea Consiliului Judeţean Buzău nr. 13, din 1995. Documentul de acum 21 de ani este ultimul act oficial cu referire la stejarul secular.
În fişa pentru monumente ale naturii, la punctul 8, se menţionează - la capitolul ”statutul juridic al terenurior” – ca fiind în incinta agentului economic Agrotransport SA Buzău. La punctul 9, Amenajări şi dotări, scrie că ”are amenajată împrejmuire cu gard din plasă sudată”, iar la ”observaţii speciale”, punctul 11, că ”este un exemplar cu vârsta de circa 400 de ani (decanul de vârstă al arborilor de foioase din judeţ), cu circumferinţa cca. 3,7 metri şi coroana globuloasă formată din circa 7 braţe groase cu ramificaţia începută la înălţimea de 1,5 metri; suprafaţa proiecţiei coroanei este de 0,05 ha”.
Fişa pentru monumente ale naturii din dosarul care se află acum la Agenţia pentru Protecţia Mediului are ataşat un ”Regulamentul de administrare Monumentul naturii Stejarul (Quercus robur)”, prin care administratorul de la vremea aceea primea un set de obligaţii în legătură cu monumentul natural.
Una dintre ele era ”să indice valoarea obiectivului prin indicatoare fixate exterior părţilor componente ale arborelui să delimiteze ecotopul (ambianţa particulară dintr-o regiune dată, n.r.) pe suprafaţa proiecţiei coroanei, să respecte ca zonă de protecţie integrală ecotopul delimitat prin suprafaţa proiecţiei coroanei, să nu facă intervenţii asupra obiectivului fără acordul APM Buzău şi Academiei Române iar eventualele lucrări de întreţinere să le execute cu acordul APM Buzău şi Academiei Române.
Nimeni nu ştie însă dacă au fost respectate prevederile regulamentului emis în urmă cu două decenii. Azi, nimeni nu ştie cine trebuie să intervină pentru conservarea copacului secular, care din cauza vechimii a devenit foarte sensibil la intemperii sau atacuri ale dăunătorilor. Responsabilitatea cu privire la îngrijirea şi punerea în valoare a monumentului natural s-a pierdut undeva între Agenţia pentru Protecţia Mediului, Direcţia Silvică şi proprietarul curţii în care se află stejarul. Nici Muzeul Judeţean nu îl are în custodie.
Concluzia este că statutul de monument al naturii nu face altceva decât să ţină topoarele departe de copac, nu să îl şi valorifice din punct de vedere turistic, într-o comunitate care are mare nevoie de o dezvoltare în acest sens.