Ocupaţia care a smuls din depresie o bătrână rămasă singură într-un cătun din Munţii Buzăului
0O bătrână se încăpăţânează să vieţuiască în singurătate, izolată în mijlocul unui cătun pe cale de dispariţie, din Munţii Buzăului. Brădeni se numeşte cătunul cocoţat pe un deal din comuna Chiliile, Buzău, care încă trăieşte atât cât ultima sa locuitoare va continua să existe aici.
A fost chinuită la un moment dat de o depresie cruntă, însă a reuşit să treacă peste boală datorită unei pasiuni.
Drumul de peste 30 de kilometri cu maşina, din Buzău până în cătunul Brădeni, durează o oră şi jumătate. Traseul ar fi fost parcurs mult mai repede, dacă drumul nu era ignorat de autorităţi.
În Brădeni reuşeşti să ajungi doar la indicaţiile sătenilor din centrul comunei Chiliile, pentru că nu figurează pe nicio hartă. Gospodăria lui tanti Riţa îţi iese repede în cale.
Este singura din care răzbat semne de viaţă, adică zgomotele făcute de câinii şi celelalte vieţuitoare din curte. Bătrâna este bucuroasă de oaspeţi, pentru că în afară de copii nimeni nu-i mai trece pragul de multă vreme.
Mai des îi dau târcoale urşii, spune singura localnică din Brădeni.
”Ursul aici a fost acum câteva zile. Se făcea rachiul şi a simţit miros de fructe. Câinele se dădea rău de tot la el şi până la urmă a plecat. Astă-toamnă i-a mâncat trei miei şi o capră unuia din sat”, povesteşte bătrâna din cătunul Brădeni.
Sursa foto: Iulian Bunilă
Chiar dacă mai are puţin şi atinge vârsta de 80 de ani, tanti Riţa este în putere şi are grijă singură de casă şi de animalele din curte. Îşi prepară singură mâncarea, din provizii pe care fiica i le aduce din oraş o dată pe săptămână.
”Acum, cât e post, îmi fac cartofi, fasole bătută, prune uscate, pe care le opăresc şi le mănânc. Aici am de toate, ouă, brânză, nu mă plâng de mâncare”, ne spune tanti Riţa.
Sursa foto: Iulian Bunilă
Nimic nu ai zice că o supără pe bătrâna din Brădeni, dacă nu ţi-ar povesti cât de greu suportă singurătatea. A rămas văduvă la vârsta de 54 de ani, iar în sat este singură de mai bine de 15 ani.
”Îmi vine greu când îmi amintesc cum era aici pe vremuri. Numai copii erau vreo zece. Era lume multă în sat, până sus pe deal. Înainte plângeam mereu, din orice. Toţi morţii din comună îi plângeam. Până la urmă au murit cam toţi, iar câţiva bătrâni au fost luaţi de copii prin alte părţi. Şi pe mine mă vor copiii la ei, dar eu nu las în urmă locul în care am trăit o viaţă”, mărturiseşte tanti Riţa.
Sursa foto: Iulian Bunilă
În jurul gospodăriei femeii de 76 de ani nu este ţipenie de om pe o rază de câţiva kilometri. Liniştea devine atât de apăsătoare, se plânge pustnica, încât foarte puţin îi trebuie să intre în depresie. A mai trecut prin episoade de tristeţe profundă, însă a depăşit cumpăna prin pasiunea ei pentru cusut carpete.
”Mai întâi îmi fac treburile în curte, dau mâncare animalelor, apoi cos cât ţine lumina zilei. La o carpetă lucrez şi luni de zile, aşa de migălos e. Mai cos şi ciorapi din când în când, şi aşa uit de toate necazurile. Aţele şi tot ce îmi trebuie mi le aduce fiica de la Buzău”, spune bătrâna din Brădeni.
Peste 50 de suflete trăiau cu două decenii în urmă în cătunul Brădeni. Populaţia a dispărut rapid, iar unele case au încremenit aşa cum le-au abandonat foştii proprietari. La ferestre pot fi zărite vase şi ghivece care par a fi puse acolo ieri, şi nu în urmă cu mulţi ani.
Sursa foto: Iulian Bunilă
Cătune ca Brădeni sunt în toată zona de munte a Buzăului. Casele abandonate, unele cu pereţii dărâmaţi şi cu uşile uitate deschise, gardurile culcate la pământ şi ruinele grajdurilor compun imaginea tristă a satelor româneşti care abia îşi mai trag suflarea.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Cuplurile din Buzău vor spune „da” într-un nou sediu al Stării Civile VIDEO