Legendele Epocii de Aur. Cum i-a fost ascuns lui Ceauşescu platoul cu marmură şi granit din centrul Buzăului

Primarul Buzăului şi mai marii locali ai Partidului Comunist Român au trăit în 1976 cele mai cumplite emoţii din viaţa lor, înaintea vizitei lui Nicolae Ceauşescu în oraş. Tocmai amenajaseră platoul din centru cu dale din marmură şi granit, o ambiţie locală, şi nu ştiau cum să o ferească de privirile celui mai iubit, pentru că acesta nu era de acord la vremea aceea cu folosirea materialelor scumpe.

Platoul din centrul Buzăului reproduce, din plăci de granit şi marmură, modelul de pe iile populare din zona Buzăului. Fostul primar al Buzăului din perioada 1970-1978, Gheorghe Milu,  povesteşte cum a construit centrul oraşului, de unde a procurat materialele şi cum i-a ascuns aceste lucruri lui Nicolae Ceauşescu. 

Milu spune că amenajarea cu granit şi marmură a rezultat din ambiţia câtorva buzoieni de a face în centrul oraşului o adevărată operă de artă. "La Bucureşti aveam un vicepreşedinte al Capitalei, Nicolae Iordache se numea, născut la Joiţa, la noi, în judeţul Buzău. Mai aveam un prieten, Ionescu, care a fost director la I.P.I.C. C.F. şi apoi ministru la Căile Ferate Bucureşti. Împreună cu fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, Ion Sârbu, am trecut, în 1972, la proiectarea acestei pieţe", şi-a amintit Gheorghe Milu.

Înainte de a începe construcţia propriu-zisă, edilul a dispus pregătirea terenului iar pentru acest lucru a adus cei mai buni specialişti din ţară. S-a nivelat terenul şi s-a turnat pietriş pentru că solul era mlăştinos, după care a fost ales modelul care urma să apară pe platoul pieţei.

S-a folosit granit din soclul statuii lui Stalin de la Casa Scânteii

Constructorii aveau nevoie de zeci de tone de marmură şi granit, materiale aproape imposibil de găsit pe piaţa românească la momentul respectiv. Aşa s-a ajuns să fie folosit granitul de Moscova, din soclul statuii lui Stalin, care a fost amplasată în faţa Casei Scânteii.

"M-a chemat Iordache la Bucureşti şi el mi-a spus de soclul statuii lui Stalin care fusese amplasată în Bucureşti, în faţa Casei Scânteii, şi care fusese dată jos. Iordache şi cu Ionescu ştiau unde se află statuia şi au avut ambiţia să aducă granitul la Buzău. Au spus clar că această culoare a căpriorului trebuie să vină din granitul acela, al soclului statuii lui Stalin şi l-au adus aici", a povestit Gheorghe Milu.

La vremea respectivă, lucrările cu materiale scumpe erau interzise, iar primarul de atunci a fost nevoit să ascundă lucrarea chiar de ochii şefului statului, care programase o vizită în Buzău.

"A durat aproape doi ani lucrarea. Se apropia vizita lui Ceauşescu, pentru 1600 de ani de atestare documentară a Buzăului, în 1976, şi eu trăgeam tare să terminăm, să amenajăm. La vizită a fost extraordinar dar nu ştiam cum să fac să nu se vadă marmura şi granitul de pe jos, că erau interzise lucrările cu marmură. Când am ajuns în Piaţa Dacia, am răsuflat uşurat. Veniseră toţi muncitorii şi am acoperit cu mulţimea de oameni toată piaţa, de nu s-a văzut niciun gram de marmură", a povestit fostul primar.