Doi ani de la moartea lui Benone Sinulescu. Artistul era atras de misterul așezărilor rupestre din Munții Buzăului VIDEO
0Au trecut doi ani de la moartea lui Benone Sinulescu. Marele artist a lăsat în urma lui o durere imensă. Familia, apropiații și fanii își aduc aminte cu multă suferință ziua de 18 noiembrie 2021. Un preot care a cercetat Athosul buzoian spune că a fost ajutat cu multe sfaturi de Beni, pasionat de așezările rupestre.
Pe data de 18 noiembrie 2021, într-o zi de luni, artistul a încetat din viață. Cu o zi înainte, Benone Sinulescu s-a simțit rău și a ajuns la spital cu o ambulanță. După ce medicii l-au stabilizat, a plecat acasă, însă la scurt timp starea lui s-a înrăutățit. Solistul de muzică populară a murit în casa acestuia din Arad.
Benone Sinulescu a fost unul dintre cei mai iubiți interpreți de muzică populară de la noi. Născut în comuna Siriu, județul Buzău, artistul nu a uitat niciodată locul de unde a plecat. Era pasionat de istoria meleagurilor pline de mister și legende ale Buzăului.
Deși era stabilit de mulți ani la Arad, unde avea un apartament în oraș, dar și o casă în localitatea Bârzava, nea` Beni, cum îi spuneau apropiații, venea deseori în județul Buzău. Nu de puține ori, în anii tinereții, își făcea cale și spre așezările rupestre din Munții Buzăului, atras fiind de misterul din jurul chiliilor.
Preotul Nicolae Ilie, slujitor în credința creștină audiană, mărturisește că în cercetările sale privind schiturile, mănăstirile şi sihăstriile din Munţii Buzăului, l-a avut sfătuitor pe marele artist Benone Sinulescu.
„În zece ani de prietenie strânsă, atât de plin de viață era acest om încât nu ne-am fi așteptat să nu ajungă la 100 de ani. Tot pe 18 noiembrie, în 2018, când eu cercetam audianismul deja de doi ani dar nu știam unde ar fi fost Bisericuțele înaintașilor, nea` Beni ne-a călăuzit pașii spre Bozioru”, ne-a mărturisit preotul Ilie.
Nicolae Ilie spune că se închegase o prietenie strânsă cu familia regretatului artist și că se întâlneau de fiecare dată când Benone Sinulescu ajungea în regiune. Multe povești se țeseau în timpul acestor revederi.
„Eu stau în Brăila, el stătea la Arad, dar ne vedeam ori de câte ori venea în Muntenia sau Moldova. Mi-a povestit că nu mai fusese la peșteri din 1985 sau 1986. Nu mai știa exact. A făcut un film, acolo, dar comuniștii au interzis publicarea lui, deși filmul nu cuprindea altceva decât niște cântece despre Buzău care fuseseră aprobate de stat. Peșterile trebuiau să fie anonime. Filmul lui deranja probabil capii Bisericii de atunci”, ne-a declarat Nicolae Ilie, preot creștin audian.
Conform acestuia, audianismul a fost aprobat in 2021 de instanța Ministerului Justiției, iar în 2022, de Secretariatul de Stat pentru Culte al Guvernului României.
Multe teorii legate de istoria chiliilor din Munții Buzăului s-au conturat în timp, iar unele vorbesc despre folosirea ansamblului rupestru ca refugiu de către un grup de creștini prigoniți de Constantinopol, în urmă cu peste un mileniu și jumătate.
Indiciul care i-a trimis în această direcție pe susținătorii teoriei este o firidă săpată în peretele vestic al grotei Fundul Peșterii care seamănă cu un altar închinat lui Audius, episcop exilat de Împăratul Constantin al II-lea.
De prezența audienilor în Munții Buzăului sunt convinși și membrii Asociației Creștine Apostoliconul, coordonată de preotul Nicolae Ilie. Conform acestora, Bisericuța lui Iosif este una dintre cele mai vechi biserici creștine, întemeiată de creștinii „audianismului” între anii 259 - 340.