De ce poate fi fatală transfuzia cu alt tip de sânge. „Grupele se denumesc după prezenţa antigenelor“

Grupele de sânge se moştenesc de la părinţi şi determină compatibilitatea cu alte persoane în situaţia unei transfuzii. Au fost descoperite în anul 1901 de către dr. Karl Landsteiner, realizare pentru care a primit premiul Nobel. Omul de ştiinţă a înţeles că există pe suprafaţa celulelor roşii două molecule diferite, numite antigeni şi anticorpi, pe baza cărora a împărţit grupele sanguine în patru mari categorii: A, B, AB şi 0.

Sângele este format din mai multe tipuri de celule care plutesc într-un fluid, numit plasmă. Celulele roşii din sânge au rolul de a transporta oxigenul către ţesuturile organismului şi de a elimina dioxidul de carbon din acestea. Celulele albe sau leucocitele au rol de apărare a organismului. 

Alte elemente ale sângelui sunt trombocitele, care contribuie la coagularea sângelui. Plasma este un lichid format din diferite tipuri de proteine şi săruri. Între 4 şi 6 litri de sânge circulă în organismul unui adult.

Grupele de sânge au fost descoperite în 1901 de un om de ştiinţă austriac numit Karl Landsteiner. Înainte de această descoperire, doctorii credeau că sângele este universal şi mulţi pacienti decedau în urma transfuziilor.

”În 1903, Karl Landsteiner a descoperit grupele de sânge, cele patru, 0, A, B şi AB, care s-au numerotat apoi şi cu 1, 2, 3, 4. Drept urmare, grupele de sânge au rămas de atunci în istoria transfuziei ca fiind 01, A2, B3 şi AB4, acestea fiind denumirea lor corectă până în zilele noastre.

Până atunci s-au tot încercat transfuzii de sânge, de la animale la oameni, de la oameni în mod aleatoriu la alţi oameni şi din nefericire rezultatul a fost nefast, soldându-se cu moartea pacientului”, explică biologul Adriana Crăciun, director al Centrului de Transfuzii Sanguine Buzău. 

Pentru ca transfuzia de sânge să fie sigură şi eficientă, este important ca donatorul şi persoana care urmează să primească sângele să aibă grupe de sânge compatibile. Amestecarea sângelui de la o persoană la alta poate declanşa reacţii de aglutinare din cauza incompatibilităţii grupelor de sânge – acest lucru se datorează faptului că persoana care primeşte transfuzia are anticorpi care vor lupta cu celulele sângelui primit de la donator, provocând o reacţie toxică. Acest lucru poate avea consecinţe fatale.

”Grupele se denumesc după prezenţa antigenelor. Dacă avem grupul A, avem antigenul A, dacă avem grupul B, avem antigenul B. Grupul 0 nu are nici antigenul A, nici antigenul B, şi atunci când noi îl transfuzăm oricărui pacient de orice grup, antigenele nu se pot întâlni cu altele pentru că 0 nu-l are. Este un principiu fundamental în terapia transfuzională ca un antigen străin să nu intre în organismul unui primitor care nu-l are. Dacă primitorul este 0, de exemplu, şi noi l-am transfuzat cu A atunci se creează anticorpi A împotriva antigenului străin pe care l-am introdus în organism şi atunci apar reacţiile advrese după transfuzie.” Adriana Crăciun, director al Centrului de Transfuzii Sanguine Buzău        

Compatibilitatea grupelor de sânge

Grupa de sânge 0 este compatibilă cu grupele A, B, AB şi 0, grupa de sânge A este compatibilă cu grupele sanguine A şi AB, grupa de sânge B este compatibilă cu grupele B şi AB, grupa de sânge AB poate primi sau dona sânge doar de la grupa AB. Cei care au grupa de sânge 0 sunt numiţi donatori universali, iar indivizii care au grupa de sânge AB sunt receptori universali. 

Sângele cu Rh pozitiv nu poate fi donat unei persoane cu Rh negativ, dar cei cu Rh negativ pot dona atât celor cu Rh pozitiv cât şi celor cu Rh negativ.

”S-a constatat de-a lungul timpului că nu orice tip de sânge, de la orice donator, poate să meargă la un pacient. Atunci, odată cu descoperirea grupelor de sânge s-a descoperit şi compatibilitatea transfuzională. S-au descoperit deci cei care pot fi primitori şi cei care pot fi donatori, în aşa fel încât sângele să fie compatibil în cazul transfuziei. La nivel mondial, grupele A2 au cea mai mare pondere iar cea mai mică pondere au grupele AB4 şi grupele cu RH negativ. Pentru noi este o problemă această distribuţie a grupelor sanguine în populatie pentru că la fel avem donatori cate respectă acest procent. Avem deci mai mulţi donatori cu 01 şi A2, avem mai puţini cu grupele rare. Pe de altă parte, nici pacienţii cu grupe rare nu sunt foarte mulţi având în vedere distribuţia în populaţie a grupelor de sânge”, spune biologul Adriana Crăciun. 

Transfuziile de sânge trebuie să se facă doar între persoane care au grupe de sânge compatibile. Astfel, persoana care urmează să primească sângele trebuie să aibă o grupă de sânge ce nu conţine anticorpi care vor acţiona împotriva antigenelor din sângele donatorului. 

”Potenţialul donator, cel care are vârsta cuprinsă între 18 ani şi 60 de ani, trebuie să fie o persoană sănătoasă. Trebuie să aibă greutatea de peste 55 de kilograme, cu o hemoglobină, adică acel marker care ne arată dacă potenţialul donator este anemic sau nu, care să fie peste 12,5 la femei şi peste 13,5 la bărbaţi. Atrag atenţia că hemoglobina este una dintre cele mai dese cauze de excludere la potenţialii donatori. Dacă nu au această limită de hemoglobină nici în punga de sânge nu va fi concentraţia necesară de hemoglobină pentru a fi transfuzat în anumite cazuri când pacientul are hemoglobina mică. Pe de altă parte, în cazul donatorului cu hemoglobină mică, după prelevarea celor 400 ml de sânge, hemoglobina lui va scădea şi mai mult”, spune Adriana Crăciun. 

Există patru grupe majore de sânge: A, B, AB şi 0 (zero). Doctorii numesc acest sistem Sistemul AB0 al grupelor sanguine. Sistemul AB0 se bazează pe existenţa sau lipsa a doi antigeni specifici notaţi A şi B.

Grupa de sânge A are antigenul A şi anticorpul B

Grupa de sânge B are antigenul B şi anticorpul A.

Grupa de sânge AB – are antigeni A şi B şi nu sunt prezenţi anticorpii A sau B în plasmă

Grupa de sânge 0 – nu are antigeni A sau B dar sunt prezenţi anticorpi A sau B în plasmă