VIDEO Umilința din „Închisoarea morții”: deținuții făceau duș o dată pe an și erau forțați să care dejecțiile colegilor de celulă
0Fortul 13 Jilava, una dintre cele mai sângeroase temnițe comuniste, aflată la marginea Bucureștiului, a rămas în amintirea foștilor deținuți drept o casă a suferinței, a fricii și a umilinței.
Toți cei care aveau inteligența să înțeleagă comunismul și curajul să i se opună erau aruncați în temutul Fort 13 de la Jilava. Un fost prizonier, Emilian Mihăilescu, reîntors după mai bine de jumătate de secol în groaznica pușcărie, și-a amintit de înjosirea pe care a fost nevoit să o îndure ani la rând. Bătrânul a povestit că, în primele zile de detenție, a fost constipat pentru o perioadă lungă, pentru că nu putea să-și facă nevoile în „văzul lumii”, cum erau obligați deținuții de către gardieni.
Pentru prizonieri, dușul era o corvoadă, din cauza bătaii de joc a păzitorilor. „Timp de un an de zile, am fost duși la baie o singură dată, iar ei se și distrau pe socoteala noastră. Ne lăsau să ne udăm, iar după ce ne săpuneam, ne închideau apa și plecau”, a mărturisit Gheorghe Nichifor.
Apa de la duș, când rece, când clocotită
„Te băgai sub duș și îți dădeau apă rece. Te trăgeai înapoi. După aceea îți dădeau apă clocotită, în bătaie de joc. Nu aveai cum să te speli ca lumea”, a adăugat Gheorghe Jijie.
Sursa: JILAVA - Un documentar dedicat Zilei Drepturilor Omului
Fostul deținut Mihăilescu a povestit că erau treziți de la ora 05.00, mâncau repede „mâncarea aceea prăpădită”, iar apoi mergeau kilometric întregi pe jos până la locul unde erau nevoiți să muncească 12 ore în fiecare zi. „Vă imaginați cum e să muncești ca un robot, să nu ai nimic, să nu citești, să nu fi în contact cu absolut nimic. Era ca o spălare a creierului”, a spus bătrânul.
Obligați să care gălețile cu dejecții
„A fost o selecție a elitei intelectualității românești. Aici a avut loc un genocid. Practic, a fost decimată elita națiunii române”, consideră fostul prizonier Constantin Iulian.
Mihăilescu a povestit că deținuții erau obligați să care gălețile cu dejecții care se strângeau în mai multe zile. „Căratul hârdăului ăla plin de dejecții a fost un blestem. Puneam un băț și îl căram două persoane. Era groaznic, mai ales iarna când alunecam. Se mișca bățul, mai sărea pe tine”, a spus oripilat fostul întemnițat.
CLICK pe fotogalerie pentru a vedea mai multe imagini din „Închisoarea morții“!
Constantin Iulian a explicat cum au încercat să-i dezumanizeze pe cei care au spus „nu” dictaturii. „Noi n-am fost niște victime, noi am fost niște luptători, ăsta este adevărul. Noi ne-am ridicat împotriva comunismului, am spus un „nu” categoric comunismului. În situația asta te-ai fi putut aștepta oricând să treci prin niște suferințe. Iadul pe care l-am găsit aici nu se compară cu nimic. A depășit imaginația noastră. S-a încercat o dezumanizare a noastră. Una e să suporți o suferință fizică, frigul de aici sau umezeala, chiar o boală care te năpădea, dar să-ți distrugă sufletul, să vezi că, dacă tu nu accepți reeducarea, nici ceilalți nu vor ieși, e groaznic. Îi întorceau și pe ceilalți împotriva ta”, a acuzat bătrânul.
Semioticieni de frică
Valentin Cantor a spus că deținuții se transformau în adevărați semioticieni când venea vorba de interpretarea atrocităților. „Noi încercam să interpretăm ce înseamnă o mișcare de ușă la dreapta sau la stânga, ce înseamnă pași târșâiți pe culoar, ce înseamnă pași cu zdrăngănit de lanțuri, strigăte după ajutor medical, bătăi în uși. Noi încercam să interpretăm orice. Oare ce înseamnă? Ne pedepsește? Pleacă cineva? Execută pe cineva?”, și-a amintit fostul prizonier.
După toată suferința din Fortul 13, foștii deținuți și-au trăit viețile ghidați de vorbele lui Petre Țuțea, care a fost torturat, ani la rând, în închisoarea comunistă de la Aiud: „Să-i mulțumin lui Dumnezeu că ne-a dat ocazia să suferim pentru neamul nostru”.
Rămâneți pe bucuresti.adevarul.ro pentru a citi și alte mărturii zguduitoare despre foamea, frigul, umilința, tortura și bătaia pe care erau nevoiți să le îndure oamenii întemnițați în Fortul 13 Jilava, de la marginea Bucureștiului.
CITEȘTE ȘI: