SERIAL FOTO Metroul împlineşte 33 de ani. Episodul 2: Vagoanele, cea mai slabă verigă. O soluţie făcută cu „nechezol”

După ce s-a înfiinţat şi întreprinderea de exploatare, inginerii pe umerii cărora a căzut această sarcină grea mai aveau de exploatat cel mai important pion al proiectului metroului: vagonul. Adevarul.ro vă propune, timp de o săptămână, o radiografie a metroului bucureştean văzută prin ochii lui Octavian Udrişte, unul dintre cei cinci temerari ai metroului din România.

La două săptămâni după înfiinţarea Întreprinderii de Exploatare a Metroului Bucureşti, la 17 august, cu o macara s-a introdus prima ramă de metrou, primele două vagoane, prototipul 01, adusă de la Arad, între Izvor şi Piaţa Unirii. Staţiile nu erau gata, dar în casetă s-a amenajat  o linie unde  constructorii au început să facă probe tehnologice, să verifice soluţia realizată la Astra Arad pe baza unui proiect tehnic făcut la Metroul Bucureşti SA, de un grup de ingineri foşti angajaţi ai RATB.

Grupul de ingineri fusese iniţiat în 1975, deşi colectivul exista de mai mult timp în cadrul regiei de transport în comun şi milita pentru construirea metroului.

„Ion Malcoci era şeful, Canja, Dan Haganu, Caius Miculescu şi mulţi alţii. Acesta a fost nucleul care a creat proiectul tehnic, inspirându-se, cred, după vagoanele de la Viena, că am găsit o mare asemănare în concepţie în vechile vagoane de la Viena. De atunci încolo ne-am luptat cu ele. A fost cea mai slabă verigă din sistemul de metrou, pentru că tunelul, de bine de rău, este o construcţie clasică, calea ferată la fel, instalaţiile, telecomunicaţiile de semnalizare, de siguranţă, erau ştiute, dar rama de metrou a fost o noutate şi din nefericire a cam fost făcută cu nechezol”, îşi mai aminteşte fostul director al Metrorex.

Întrerupătorul „Petromax”

Constructorii nu aveau voie să folosească nicio piesă din import. Totul trebuia să fie 100% românesc, ceea ce le-a îngreunat cu mult sarcina inginerilor.

„S-au asimilat, s-au creat piese. Cel mai slab element din vagonul de metrou era întrerupătorul automat, care ar fi trebuit să protejeze de supratensiuni şi de scurtcircuite. El a fost făcut la Eletroaparataj, era o improvizaţie. Unui întrerupător trifazat, i-au scos o cale de curent şi l-au transformat în întrerupător de curent continuu numit «OROMAX».

În depou, muncitorii l-au rebotezat şi i-au zis Petromax, pentru că în loc să protejeze instalaţia, el lua foc primul şi ardea ca o lampă cu petrol. Ne-a albit. Abia după ’90, am reuşit să înlocuim toate cele 240 de întrerupătoare, cu altele aduse din import, speciale de curent continuu şi am liniştit începuturile de incendii care ne-au scos peri albi”, mai povesteşte Octavian Udrişte.

„Cine face vagoane în ţara asta”

Din dorinţa de a face totul cât mai repede, Ceauşescu a impus nişte termene scurte de realizare. Electroputere Craiova nu a vrut să facă soluţia de curent continuu, cum au proiectat cei de la Metroul SA. Inginerii de acolo au vrut să facă o variantă mai modernă, cu aparat electronic pentru variaţia tensiunii, nu cu reostat, cu contactoare, cum era varianta clasică.

„Se voia ca în ’77 să se dea în exploatare. Începuse în ’75 şi în doi ani să dea în exploatare primul tronson. Aberant. Cei de la Eloctroputere au refuzat, au zis că nu pot să facă. Atunci s-a ajuns la fabrica de vagoane. A întrebat tovarăşul: «Da’ cine face vagoane în ţară?”. Astra Vagoane”, şi aşa s-a ajuns ca vagoanele de metrou să fie construite la Arad.

Numai că diferenţele au fost mari şi provocarea pe măsură. Vagoanele de cale ferată sunt remorcate, nu au instalaţie de forţă, decât pentru iluminat, ventilaţie, încălzire, dar pentru trancţiune, nu. Inginerii de la Arad şi-au depăşit cu mult condiţia. Soluţia tehnică însă nu a fost foarte bună.

„Sâc, că merge!”

Înainte ca primul vagon să fie coborât în tunel la Unirii, s-a făcut o primă probă la Astra. „Caius Miculescu, care era proiectant,  a manipulat vagonul. O linie scurtă de probă făcută în uzină. A venit şi perechea. Şi tovarăşa a cobit. A zis: «N-o să meargă!». Şi totuşi a mers. Caius Miculescu a ştiut să-l şi oprească. Dar când a pornit, el a avut o scăpare, a zis: «Sâc, că merge!». Ca de copil. A scăpat de muştruluială”, povesteşte amuzat Octavian Udrişte.

Mâine, adevarul.ro vă va prezenta cum a fost metroul inaugurat „experimental cu public”