Satul unde copilăria n-are preţ
0De 20 de ani, organizaţia nonguvernamentală SOS Satele Copiilor oferă o familie copiilor defavorizaţi social din România.
Viaţa celor 36 de copii se desfăşoară după programul unei familii normale. Merg la grădiniţă în interiorul satului, apoi pleacă spre şcolile şi liceele din apropiere. Organizaţia îşi asumă responsabilitatea de a le asigura copiilor un viitor în societate, atât prin îngrijirea acordată unora dintre ei de către mamele sociale, cât şi prin diferite programe de susţinere a tinerilor.
Aceştia se desprind de la pieptul mamelor sociale abia după ce au o locuinţă şi un loc de muncă sigure. „Tinerii care cresc în sat învaţă să devină independenţi socio-profesional. Dacă un copil îşi manifestă dorinţa de a merge la facultate, noi îl susţinem“, a declarat Alin Păun, directorul de Program SOS Satele Copiilor Bucureşti.
În fiecare an, aproximativ 15.000 de copii au beneficiat de programele organizaţiei care îşi desfăşoară activitatea la nivel internaţional de şase decenii. În tot acest timp s-au investit peste 62 de milioane de lei pentru sprijinirea copiilor, din care 11 milioane doar anul trecut.
Primii paşi
Glasurile piticilor se adună în jurul unei mese rotunde dintr-o sală a grădiniţei din satul de pe Calea Floreasca nr. 165 din Capitală. Aici vin atât copii care cresc în sat, copii beneficiari care au o familie acasă, dar care nu au o situaţie materială bună, cât şi copii din familiile bucureştene. La o strigare se aduna toţi la masă, fiecare având ceva de spus. „Andrei e ruşinos!“ s-a grăbit să spună mândră Ana, care este cea mai mare din grupa ei.
Alături de ea apare Larisa, cu un zâmbet larg. „Ziua mea e după Paşte”, spune micuţa găsindu-şi de treabă cu mâinile, apoi o zbugheşte fără veste în sală. Doi ochi verzi se iţesc de sub un breton arămiu, obraznic. Ea e Alexia. „Şi mama lui Botic”, ar completa iute micuţa.
„E cam atâta de mare, dar mai am şi un leopard”, arată Alexia cam cât ar prinde între palme 30 de centimetri. Joaca lor continuă în sala de dans, unde, imitând mişcările profesoarei, micuţii învaţă să danseze.
La grădiniţa SOS Satele Copiilor, din Bucureşti, vin 60 de copii, atât din sat, cât şi din afara lui.