„Sataniste” sau nu, trupele de metal au luat cu asalt Bucureştiul în 2012. Cele mai controversate concerte ale anului

Anul 2012 a fost unul dintre cei mai prolifici ani în materie de muzică rock şi metal. În Capitală s-au desfăurat trei mari festivaluri de gen. Biserica şi autorităţile au vrut să oprească mai multe concerte susţinute de trupe pe care le-au acuzat de practici oculte şi instigare la violenţă.

Anul 2012 a debutat la Arenele Romane cu mult-aşteptatul concert al formaţiei suedeze înfiinţate în anul 1996 Arch Enemy. Cortul amenajat la Arene a răsunat puternic sub ţipătul impresionant al solistei Angela Gossow, care în prezent este una din cele mai apreciate voci feminine din scena metal mondială. Evenimentul a fost foarte bine primit de către public.

Măcel la Arenele Romane

După suedezii de la Arch Enemy a venit rândul legendei thrash metal să zguduie Arenele Romane. Pe 4 iunie 2012 a avut loc concertul Slayer, care au venit la Bucureşti cu Gary Holt, chitaristul tupei Exodus.

Acuzaţi de Biserica Ortodoxă că au pângărit a două zi de Rusalii, americanii au dezlănţuit publicul numeros cu un set de piese ales de pe aproape toate albumele care i-au făcut celebri.

Piesa „Angel of Death” a fost marcată de manifestări pe măsură de la pumni, coate şi îmbrânceli până la rotiri neîncetate din plete, iar pe South of Heaven au început să zboare pe lângă paharele aruncate de public şi oamenii care s-au urcat pe public pentru „o baie de mulţime”. În total, 70 de minute de legendă şi energie degajată de Slayer prin muzică şi mai puţin prin interacţiunea cu cei 5.000 de oameni prezenţi la spectacol.

Linkin Park la Romexpo

După concertul Slayer, pe 6 iunie, a urmat nostalgia de la Romexpo. Aproximativ 13.000 de fani au venit să asculte cele mai cunoscute piese din scena metalului modern. Linkin Park s-au prezentat la Bucureşti şi au cântat mai bine de oră piese precum „Somewhere I Belong”, „Faint”, „In the end” cu excepţia „Crawling” spre dezamăgirea fanilor. Sunetul a lăsat de dorit pentru un concert de un asemenea calibru, şi mai mult de atât trupa nu a revenit pentru mult aclamatul „bis”.

Sezonul estival al concertelor din Capitală a debutat cu OST Fest, 15-17 iunie, care a adus în prim-plan nume sonore cu ştate vechi în pe scena de metal.

În prima zi, au urcat pe scenă artişti de thrash metal. Mai întâi au făcut cărţile cei de la Exodus, care au dat startul manifestărilor de rigoare. Americanii au sunat bine şi meritau poate un public mai dedicat şi mai mult timp alocat.

Motorhead au scos sufletul din public

Festivalul a continuat în aceeaşi manieră cum a început, pe fondul rapid al acordurilor de thrash, în rolul principal pe scena s-au aflat Overkill, o altă trupă cu renume. Bobby Blitz şi restul trupei au scos plămânii din spectatori, care au cântat neîncetat alături de ei. Bobby a alergat ca un nebun pe toată scena în ritmul de thrash-punk pe piese precum “Come And Get It”, „Hello From The Gutter”, “In Union We Stand”, “Rotten To The Core” sau “Fuck You”, moment în care publicul a explodat şi au început să se împingă. Pe scena mare, seara a fost încheiată de Dimmu Borgir şi Motley Crue.

Cea de-a treia zi a festivalului i-a avut cap de afiş pe britanicii de la Motorhead, dar până atunci publicul a primit o porţie zdravănă de heavy metal marca W.A.S.P care au cântat mai bine de 50 de minute. Din lista lor nu au lipsit piese precum „I wanna be somebody”, „Scream until you like it”, sau „Love Machine”.

Megadeth s-au prezentat pe scenă destul de plictisiţi, în special simbolul trupei Dave Mustaine, care cântat să termine concertul mai repede, a uitat să comunice cu publicul. Indiferent că are chef sau nu, Dave Mustaine este un chitarist fantastic, iar Megadeath ca trupă a sunat bine, cu toate că au avut câteva probleme legate de sunet.

Motorhead a pus capăt celor trei zile de „festin muzical“ metalic. Sub sloganul „We are Motorhead and we play rock'n roll”, britanicii au demonstrat de ce mai bine de 30 de ani sunt printre cei mai apreciaţi şi influenţi. Metalul marca Motorhead combinat cu rock n'roll şi un strop de thrash metal a influenţat de-a lungul anilor zeci de trupe din întreaga lume.

Dacă Lemmy este un simbol care nu va fi uitat niciodată, Phil Campbell este un geniu al prestaţiilor live, care a interacţionat cu publicul neobosit pe toată durata concentului. Iar, Mikley Dee este un toboşar excepţional.

Rock the city, o adevărată demonstraţie de forţă şi muzică de calitate

Rock the city 2012, 29 iunie - 1 iulie, a fost un festival pe placul multor fani pasionaţi ai acestui gen de muzică. Ziua de vineri a fost dedicată în special trupelor româneşti care au sunat perfect. Puţin cam neinspirat alese trupele, având în vedere că formaţia nemţească de deathcore Heaven Shall Burn a fost pusă cap de afiş. Dacă la trupele româneşti, publicul a fost destul de puţin, spre seară festivalul a fost luat cu asalt de cei veniţi special pentru nemţi.

Heavean Shall Burn au început cu „The weapon they fear”, moment în care publicul s-a rupt în două grupuri ce s-au izbit năucitor la îndemnul solistului german. Nori de praf s-au ridicat, dar îmbrâncelile au continuat şi mai acerb. Lovituri, oameni purtaţi deasupra publicului, sărituri şi multă energie, aşa a arătat concertul susţinut în prima zi de Heaven Shall Burn.

A doua zi de festival a fost deschisă de Sweet Savage, Saxon, Lacuna Coil, care au fost urmaţi de trupa formată de fostul simbol Sepultura, Max Cavalera. Soulfly au descins cu piese ca „Blood Fire War Hate” sau „Refuse/Resist”. La fel ca în prima seară de festival, praful s-a ridicat peste public care s-a folosit de tricouri ca să poată respira. Vocea lui Max a sunat neaşteptat de bine, care s-a limitat la aruncatul cu apă pe public şi la câteva zguduieli din cap.

Au urmat Black Label Society, concert care a fost marcat de câteva amănunte amuzante. Basistul de la Saxon aproape că a ieşit din mulţime dezbrăcat, a intrat să facă „o baie de mulţime” (crowd sufring), dar a rămas fără încălţăminte şi aproape fără blugi, spre amuzamentul lui Zakk Wylde, chitaristul trupei.

Festivalul a fost încheiat în ritm de sărbătoare de Machine Head, care au oferit publicului tot ce au avut mai bun din întreaga carieră. A fost un concert presărat cu moment puternice de „scandal” şi cu un mesaj puternic imprimat în urechile ascultătorilor de solistul Rob Flynn.

B'Estfest, un festival pe măsura reputaţiei

Concertele s-au mutat puţin mai departe de aglomeraţia urbană din Capitală, mai exact în comuna Tunari. Şapte scene cu muzică, de la electro, hip-hop şi până la thrash şi death metal au fost amenajate la B'Estfest, 6-8 iulie.

În prima zi pe scena de metal au urcat Negură Bunget, Moonspell care au cântat în jur de oră publicului devotat, care a fost destul de puţin în pofida aşteptărilor trupei. Târziu în noapte au cântat nemţii de la Kreator şi au zguduit la propriu scena de la B'Estfest.

Nemţii şi-au prezentat în premieră ultimul album numit „Phantom Antichrist”. Vocea puternică şi instrumentalul agresiv au sunat perfect, iar pe feţele celor prezenţi se putea citi cu uşurinţă mulţumirea că au mai bifat încă o trupă etalon pe scena metal.

Din punct de vedere al scenei metal, la festivalul din Tunari au fost aşteptaţi de un public foarte numeros în ciuda orei târzii suedezii de la Meshuggah. Acordurile tăiaose de chitară, toba care a sunat puternic şi vocea dementă a solistului i-a făcut pe cei prezenţi să se manifeste extrem de brutal pe piese precum „Lethargica”, „Do not look down” sau „Cyanide Christ”.

Autorităţile au vrut să oprească mai multe concerte

Dacă la festivalurile în aer liber au fost luate cu asalt de sute de mii de fani, nici concertele de club nu au fost mai prejos. Publicul român s-a putut bucura în anul 2012 de trupe din toate genurile muzicii metal.

Suicide Silence s-a dovedit a fi unul dintre cele mai importante concerte de club de anul trecut. Trupa de deathcore a umplut până la refuz clubul Fabrica din Bucureşti.

În luna septembrie, pe scena din clubul Fabrica a avut loc controversatul concert al trupei de black metal Marduk. Concert care, pe lângă faptul că a fost „sold out”, a intrat în atenţia autorităţiilor şi a Bisericii pe motiv că trupa ar promova mesaje sataniste, iar concertul s-ar desfăşura sub forma unui ritual ocult.

După porţia zdravănă oferită de Marduk, a venit rândul unei alte trupe controversate să urce pe scena clubului Fabrica, şi anume olandezii de la Sinister. Publicul nu a stat foarte mult pe gânduri şi a început să se împingă violent în toate direcţiile, unii dintre ei s-au lovit zdravăn, dar nu a părut să conteze, pe scenă se intepreta piesa „Sadistic Intent“ de pe albumul din 1993 „Diabolical Summoning”.

Cu toate că trupa există din anul 1988 şi a trecut prin multe schimbări de componenţă, live sună incredibil. Timbrul vocal al fostului toboşar care a preluat postul de vocal este puternic şi impunător, nu acoperă instrumentele, ci se află în armonie cu ele. Toboşarul este extrem de rapid pe tobe, din punct de vedere tehnic nu i se poate reproşa nimic.

Anul a fost închis de o altă trupă pentru care poliţia a făcut mare presiune să nu cânte. Acuzaţi de trafic de droguri şi satanism, trupa mexicană Brujeria a oferit unul din cele mai controversate concerte din 2012. În public au fost prezenţi fani devotaţi Bujeria, care au venit la concert pregătiţi cu cagule. Un fan mai inspirat şi-a făcut propria maceta din carton şi staniol pe care o tot flutura mândru pe scenă alături de cei doi vocali.