REPORTAJ Când bucureștenii iau orașul în propriile mâini: lecțiile implicării civice

Într-un oraș adesea greu de mișcat, comunitățile din București dovedesc că implicarea locală poate schimba direcția. Grupuri civice, vecini și inițiatori de proiecte locale arată că transformarea începe din cartier, acolo unde comunitatea decide să nu mai aștepte

Într-un oraș de 1,7 milioane de locuitori – cel mai mare din România –, care se pregătește de alegeri la începutul lunii decembrie, tema implicării civice rămâne una dintre cele mai relevante. Bucureștiul continuă să se confrunte cu probleme vechi – de la lipsa spațiilor verzi și infrastructura precară până la dezvoltările imobiliare haotice și birocrația administrativă. În paralel, tot mai mulți locuitori au înțeles că schimbarea începe din proximitate și că, uneori, vocea comunității poate mișca lucruri pe care administrația le ignoră.

În ultimul deceniu, în Capitală s-au format zeci de grupuri de inițiativă civică – în jur de 28 active sau recent active, potrivit datelor CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, organizația care a sprijinit formarea acestor nuclee de comunitate. Majoritatea se află în zonele de centru, nord și vest ale orașului și s-au coagulat în jurul unor cauze locale: protejarea spațiilor verzi, oprirea construcțiilor ilegale, îmbunătățirea salubrității, extinderea transportului public sau modernizarea străzilor. Născute din nevoia de a face ordine acolo unde administrația ezită, aceste grupuri adună oameni care, fără resurse instituționale, dar cu răbdare și documentare, reușesc să obțină mici victorii de cartier. Într-un oraș adesea sufocat de zgomot și de indiferență, ei au ales să organizeze, să scrie petiții, să participe la consultări publice, să pună presiune pe autorități și să arate că implicarea poate avea efecte concrete.

Pe lângă aceste inițiative civice, Bucureștiul are și un instrument oficial de implicare cetățenească: bugetarea participativă, care este o platformă online ce permite locuitorilor să propună și să voteze proiecte finanțate din bugetul municipal. Proiectele pot viza mobilitatea, spațiile verzi, protecția mediului și a animalelor, digitalizarea sau sportul. Mecanismul funcționează deja în orașe precum Timișoara, Cluj, Oradea, Sibiu, Pitești sau Reșița, iar în Capitală a generat câteva exemple de implicare locală cu impact vizibil.

„Weekend Adevărul“ a stat de vorbă cu reprezentanți ai unor grupuri civice din București și cu inițiatori de proiecte finanțate prin bugetare participativă despre cum se schimbă orașul atunci când cetățenii aleg să nu mai aștepte soluții de sus și să le construiască împreună, din interiorul comunității lor.

Dincolo de gardul Cișmigiului

Situat în inima Capitalei, Parcul Cișmigiu are aproape două secole de istorie și rămâne una dintre cele mai vechi grădini publice din țară. De-a lungul timpului, însă, zona a devenit un spațiu tensionat între patrimoniu și uzură urbană: peluze degradate, clădiri istorice în paragină, infrastructură precară și un trafic pietonal constant, care lasă puțin loc pentru liniștea de altădată.

În mijlocul acestor realități, un grup de locuitori a ales să transforme nemulțumirea în acțiune. Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu a apărut în 2016, într-o perioadă în care, după cum spune președintele său, Alexandru Opriță, „dialogul între societatea civilă – cetățeni – și administrația publică nu era foarte încurajat“. Totul a pornit dintr-o nevoie comună: aceea de a rezolva problemele mici, dar constante, din jurul Grădinii Cișmigiu. „Am zis că decât să batem la o poartă închisă, mai bine încercăm să strângem oamenii din cartier, care vor să se implice, și să schimbăm noi o parte din lucrurile care nu ne plac și nu funcționează cum trebuie“. Primele evenimente au fost comunitare, apoi au urmat proiecte cu finanțări nerambursabile, iar grădinăritul a devenit un catalizator al comunității.

De aproape un deceniu, grupul adună locuitori din jurul parcului – posesori de câini, părinți, vecini, oameni care frecventează aceleași terase sau alei. „Problemele din 2016 sunt și problemele din ziua de astăzi“, spune Alexandru Opriță. Salubritatea stradală rămâne una dintre cele mai mari nemulțumiri. Zona, aflată la confluența mai multor unități administrative, e prinsă între responsabilități fragmentate. „În preajma Cișmigiului se întâlnesc mai multe sectoare, iar o parte din spații sunt administrate de Primăria Generală. În zonele acestea de contact, lucrurile nu funcționează cum trebuie“. În plus, contractele de salubritate, gândite uniform, nu țin cont de intensitatea traficului pietonal. Pe lista problemelor mai apar întreținerea spațiilor verzi, locurile de parcare, poluarea fonică și aerul din ce în ce mai greu de respirat. Dar locuitorii rămân atașați de cartierul lor, de grădina istorică și de densitatea culturală a zonei.

Activitate civică în ritmul anotimpurilor

Implicarea civică, pentru Opriță și colegii săi, înseamnă „să rupi din timpul tău liber“. Voluntariatul se face seara sau în weekend, fără vreo remunerație, din dorința de a păstra un echilibru în cartier. „Facem asta pentru că e parte din propriile noastre valori, pentru că ne dorim ca zona în care locuim să fie mai bine îngrijită“. Grupul funcționează pe bază de voluntariat și pune în comun competențele profesionale ale membrilor săi – de la urbaniști și peisagiști la oameni de comunicare.

Activitatea urmează ritmul anotimpurilor: primăvara și toamna sunt dedicate grădinăritului și activităților în aer liber. În apropierea parcului, grupul a amenajat chiar o stație de compostare, unde vecinii pot aduce resturi vegetale pentru a fi transformate în îngrășământ. În paralel, există un dialog constant cu administrația Grădinii Cișmigiu, cu Primăria Sectorului 1 și cu Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB), instituția responsabilă de întreținerea parcului. „Câteodată ne iese mai bine, dar câteodată nu“, spune Opriță.

Un grup civic care rezistă aproape un deceniu în București e un caz rar. Supraviețuirea ține de echilibrul interior al echipei, de energia nucleului dur. „Am avut perioade în care am fost mai mulți oameni activi, am avut perioade în care au rămas doi-trei oameni. De obicei, e mult mai ușor să strângi oameni în jurul unei cauze când apare o urgență, o problemă“. Așa s-a întâmplat în 2019, când proiectul de reabilitare a Grădinii Cișmigiu a stârnit îngrijorare în comunitate. „Foarte mulți oameni s-au activat să apere spațiul de posibile asfaltări, de mai multe locuri comerciale“. 

Printre cele mai vizibile reușite se numără oprirea festivalurilor cu amplificare sonoră care aveau loc, an de an, în parc – Ziua Europei, Ziua Copilului, Festivalul de Teatru „Bucureștiul lui Caragiale“, Festivalul de Statui Vivante și Festivalul Internațional de Folclor. De-a lungul anilor, evenimentele s-au înmulțit, aducând scene, instalații de sunet și boxe uriașe pe peluzele grădinii. Cișmigiul, conceput ca un spațiu de plimbare și liniște, devenise treptat o scenă urbană suprasolicitată. Probele de sunet și activitățile desfășurate la începutul verii deranjau păsările, afectau clădirile istorice – multe cu risc seismic – și perturbau locatarii din zonă. În 2017, grupul a început să măsoare nivelul zgomotului în timpul acestor evenimente, ajungând la valori de până la 120 de decibeli. Doi ani mai târziu, grupul a realizat o hartă a poluării fonice, iar în urma presiunii publice, Festivalul de Folclor a fost mutat în Parcul Izvor. Scopul nu era neapărat relocarea evenimentelor, ci conștientizarea nevoii de a proteja parcurile ca spații de liniște și recreere, nu ca locuri pentru activități de amploare cu sunet amplificat. În 2021, după ani de sesizări, scrisori deschise și acțiuni publice, Grădina Cișmigiu a avut, pentru prima dată, o vară fără festivaluri.

„Grădina cu Oameni“

O altă reușită a fost schimbarea practicilor de întreținere a parcului. În urma dialogului cu ALPAB, s-a renunțat la folosirea suflantelor – aparate folosite pentru îndepărtarea frunzelor, care produc zgomote puternice și ridică praful –, iar peluzele nu mai sunt cosite constant. „Ușor, ușor și de-a lungul timpului, prin dialog, lucrurile s-au și îmbunătățit. Deși, poate că o parte din progresele și din micile noastre victorii astăzi par de categoria firescului, ele nu s-ar fi petrecut fără implicarea comunității“. 

Grupul a derulat și propriile proiecte, printre care „Grădina cu Oameni“, desfășurat timp de patru ani. În cadrul acestuia au avut loc zeci de ateliere de grădinărit, plimbări ornitologice și chiar stupi urbani pentru albine. „A fost un proiect care ne-a ajutat să creștem foarte mult ca și comunitate, vizibilitate, ne-a ajutat să ne formăm o echipă și să dovedim că suntem un actor de încredere“. 

După aproape zece ani, Alexandru Opriță spune că una dintre cele mai importante lecții este aceea a solidarității. „De multe ori, deși ne simțim singuri în lupta pentru un oraș mai bun, uităm că individual suntem mulți care, de fapt, rezonăm cu aceleași valori. Și un grup civic ajută foarte, foarte mult la coalizarea acestor voci într-o voce unitară“. 

Cum s-a transformat o avarie la apă într-un deceniu de activism civic

La peste zece kilometri de centrul orașului, acolo unde blocurile se amestecă cu terenuri virane și construcții noi, locuitorii din Prelungirea Ghencea au învățat că, pentru ca lucrurile să se miște, e nevoie de răbdare, perseverență și multă insistență. Inițiativa Civică Prelungirea Ghencea s-a format în 2013, în urma unei avarii la rețeaua de apă apărută chiar în noaptea de Revelion. Delia Mihalache, președinta grupului, își amintește cum totul a pornit aproape întâmplător, dintr-o postare pe Facebook. Reclamațiile privind lipsa apei s-au înmulțit, iar locuitorii au început să comunice între ei. „Am depus o petiție colectivă, semnată de 200 de oameni, către Apa Nova, și în vara anului 2013 s-a rezolvat. S-a schimbat rețeaua de apă stradală“. A fost prima victorie comună și momentul în care vecinii au înțeles că împreună pot obține rezultate.

După acel episod, atenția s-a mutat asupra celei mai mari probleme a cartierului: strada principală, îngustă, cu o singură bandă pe sens, sufocată de trafic și flancată de construcții noi. În timp ce blocurile și supermarketurile apăreau unul după altul, infrastructura rămânea aceeași. Cercetările făcute de grup au arătat că încă din 2006 fusese aprobat un proiect de lărgire a străzii și de construire a pasajului de la Domnești, însă finanțarea lipsea. „În șapte ani nu s-a întâmplat nimic“, spune Mihalache. Abia în 2017, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a început lucrările la pasaj, finalizate în 2022, în timp ce Primăria Capitalei a rămas cu sarcina de a lărgi strada. În 2018, proiectul a fost actualizat – a fost introdus tramvaiul și, la cererea grupului civic, pistele de biciclete.

Lucrările au început un an mai târziu și continuă și astăzi, în ritm lent. Două dintre cele patru tronsoane sunt aproape finalizate, restul fiind încă în șantier. „Monitorizăm proiectul de șase ani. În fiecare lună mergem pe teren, vedem ce s-a întâmplat, luăm legătura cu primăria“, spune Mihalache. Obținerea informațiilor rămâne însă o provocare: „Nu le postează pe site și trebuie să trimitem cereri de acces la informații publice. Dar asta este. Continuăm până vedem finalizată strada, cu tramvai, piste de biciclete și parcare Park and Ride“. 

În zonă persistă și alte probleme: absența spațiilor verzi, a școlilor publice, a grădinițelor. Grupul a identificat un teren de 71 de hectare aflat în administrarea Agenției Domeniilor Statului, pe care îl propune de ani buni pentru un parc. „Între timp, acolo s-a format o pădure urbană, cu copaci maturi, de 20 de ani, cu faună. Am vrea ca Primăria să-l ceară de la Agenția Domeniilor Statului (ADS) și să-l păstreze ca o arie naturală urbană, cum este Parcul Natural Văcărești“. 

Drumul spre mai bine

Viața la marginea orașului înseamnă, de cele mai multe ori, așteptare. Străzile laterale rămân neasfaltate, trotuarele lipsesc, iar iarna sau pe ploaie noroiul devine o problemă cotidiană. „Statul eșuează să-și facă treaba“, spune Mihalache. „Aici sunt terenuri private, se autorizează construcțiile, dar primăriile nu se preocupă și de infrastructură. Ar trebui să ceară dezvoltatorului să facă și drumurile de acces, cu trotuare până la strada principală“. În plus, coordonarea dintre administrații este greoaie: primăriile de sector emit autorizațiile și colectează taxele, dar infrastructura principală ține de Primăria Capitalei. „Suntem victime ale disfuncționalităților între Primăria Capitalei și primăriile de sector“. Deși accesul la informații s-a îmbunătățit în ultimii ani, grupul simte că eforturile de comunicare sunt departe de a fi suficiente. „E mai bine decât în trecut, dar tot nu e situația ideală“, spune Delia Mihalache – o frază care, în câteva cuvinte, rezumă situația generală a relației dintre comunitate și administrație.

După mai bine de un deceniu de activitate, menținerea implicării e o provocare în sine. Voluntariatul cere timp, iar timpul e puțin. „Fiecare dintre noi avem joburi, familie, hobbyuri. E greu să faci voluntariat pentru comunitatea ta în timpul liber. Dar dacă problemele sunt destul de serioase, o faci, că nu ai încotro“. Lipsesc și spațiile de întâlnire: „Ne întâlneam la o cafenea. Când s-a dărâmat cafeneaua și s-a construit un bloc, n-am mai avut unde să ne vedem. Se simte nevoia de centre comunitare, cum sunt în alte orașe“. 

Pentru Delia Mihalache, esența implicării civice e simplă: „Degeaba ai o casă frumoasă și curată, dacă atunci când ieși ai noroi, nu ai transport public, nu ai piste de biciclete, nu ai spații verzi“. Comunitatea, spune ea, trebuie să-și revendice vocea: „Nu putem trăi izolați în propriile locuințe și să sperăm că ne va fi bine. Trebuie să colaborăm între noi și cu autoritățile“. 

Grijă pentru pisicile hoinare

Când programul de bugetare participativă a fost deschis în 2022, Laura Fincu, fondatoarea Asociației Sache, a știut imediat unde se află una dintre nevoile ignorate ale orașului. Iar acesta a fost cel de-al doilea proiect câștigător al acelui an. „Pe partea de căței, sterilizarea era deja asigurată de ASPA, dar pe partea de pisici, nevoia era din ce în ce mai mare“, spune ea. Așa s-a născut proiectul „3.600 de sterilizări pentru pisicile hoinare ale Bucureștiului și pentru comunitate“, inițiativă câștigătoare la categoria Protecția mediului și animalelor. Ideea pornea de la o realitate simplă: în București, coloniile de pisici fără stăpân cresc constant, iar lipsa unei strategii coerente de control duce la probleme de sănătate publică, dar și la suferință animală. „Am gândit și o componentă educativă, pentru că oamenii trebuie să înțeleagă de ce e importantă sterilizarea și cum pot ajuta. Am propus și partea de capturare și transmiterea know-howului pe partea de prindere a pisicilor fără stăpân“, explică Laura Fincu.

În urma procesului de votare, proiectul a fost ales pentru finanțare, iar Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA), instituția care se ocupă de gestionarea animalelor din București, a preluat implementarea. Cu un buget de 500.000 de lei, echipa a reușit să sterilizeze peste 2.000 de pisici, în limita fondurilor disponibile. „Am vrut ca fiecare sector din București să fie reprezentat. Am mers în toate, în funcție de sesizările oamenilor. Noi am oferit și prindere, prin voluntari, dar era nevoie de implicarea comunității – să ne spună unde sunt coloniile, adică locurile cu zeci de pisici care trăiesc împreună, de regulă în jurul blocurilor sau curților mari“, povestește ea.

Colaborarea cu ASPA, deși dificilă la început, s-a dovedit eficientă în timp. „Au avut o deschidere destul de mare pe partea de pisici și a mers destul de ușor proiectul. Cererea fiind atât de mare, locurile se epuizau repede“. A existat, totuși, o provocare neașteptată: confuzia dintre pisicile fără stăpân și cele cu deținători. „A fost greu de comunicat că proiectul se adresează doar pisicilor de pe stradă. Veneau oameni cu animalele lor și erau confuzi de ce nu ne adresăm tuturor categoriilor“. 

La nivel civic, experiența a arătat că bugetarea participativă este o formă de dezbatere publică, un exercițiu de implicare și prioritizare comunitară. „Proiectul nostru a fost unul controversat, pentru că eram în competiție cu un proiect de mediu. La un moment dat se făcuseră tabere, fiecare trăgea de voturi. Dar a fost o competiție frumoasă, pentru că a creat o dezbatere de societate. Oamenii au adus argumente, s-au implicat, au devenit parte dintr-o conversație despre ce fel de oraș vrem“. 

Pentru Laura Fincu, lecția e clară: implicarea comunității contează la fel de mult ca acțiunea autorităților. „Nu are putere atât de mare zona centrală, cât o are o comunitate. E important ca oamenii să se exprime pe tot parcursul ciclului electoral, nu doar printr-un vot. Oamenii trebuie să se implice pe toată durata mandatului unui primar“. 

Coroană verde pentru Regina Elisabeta

La doi pași de Piața Universității, Bulevardul Regina Elisabeta a fost, ani la rând, o fâșie de asfalt încins între clădiri, unde copacii bătrâni se uscau în picioare. Aspectul bulevardului, lipsit de umbră și de vegetație, a generat o stare de dezolare în rândul celor care treceau zilnic pe acolo. „Ne-am dat seama că trebuie făcut ceva“, spune Teodora Ștefan, om de comunicare și specialistă în antropologie, care a coordonat proiectul „Coroană verde pentru Regina Elisabeta“, câștigător în cadrul bugetării participative din 2022.

Ideea a venit de la fondatorul asociației Străzi pentru Oameni, arhitectul George Vasiliu, și a fost printre primele inițiative depuse de grup. Înainte de a scrie proiectul, membrii au realizat filmări și măsurători de temperatură pe bulevard. „În Piața Universității, de exemplu, se ridicau până la 50-70 de grade Celsius. Lipsa de copaci făcea viața aproape imposibilă în anumite zile“. Așa a apărut proiectul „Coroană verde“ care propunea refacerea plantației de arbori stradali și extinderea alveolelor existente, după modelul istoric al bulevardului. În cadrul programului de bugetare participativă, asociația a înscris propunerea pe platforma online a Primăriei Capitalei, a adunat voturi și a convins cetățenii că un bulevard verde este o condiție esențială pentru un oraș locuibil.

„Procesul de bugetare participativă e nou la noi, dar există de mult în alte orașe. Ce e important de știut e că cetățenii pot veni cu ideea, însă primăria e cea care o implementează“, explică Teodora Ștefan. „Noi am fost inițiatorii, dar nu am avut control asupra implementării. Am putut doar să sugerăm, să atragem atenția, să monitorizăm“. Primăria Municipiului București a alocat 500.000 de lei, iar implementarea a fost preluată de ALPAB. În mai 2024, proiectul a fost finalizat: 97 de arbori noi din speciile Ginkgo biloba, Betula pendula, Quercus rubra și Liquidambar styraciflua au fost plantați între Piața Universității și Piața Mihail Kogălniceanu. 

„La început a fost greu. Nu ne cunoștea nimeni. Dar, pe parcurs, lucrurile s-au aliniat mai bine“, spune Teodora. Colaborarea cu ALPAB s-a consolidat în perioada plantărilor, care a avut și o încărcătură emoțională: George Vasiliu, inițiatorul proiectului, murise între timp. „Pentru noi, era și o moștenire. Ne-am dorit să-l vedem dus la capăt, să vedem copacii plantați“. De atunci, asociația a rămas atentă la mentenanță – o etapă adesea ignorată după implementare. „Există copaci care nu s-au prins, iar ALPAB are obligația de a-i înlocui. Noi încercăm să ne asigurăm că acest lucru se întâmplă. Continuăm să comunicăm instituțional, să reprezentăm nevoile cetățenilor“. 

Pentru Teodora Ștefan, sensul bugetării participative e dublu: e un instrument democratic, dar și o formă de alfabetizare civică. „E o chestiune de prioritizare. Uneori, pentru o instituție e greu să decidă ce trebuie făcut mai repede. Dacă dai cetățenilor ocazia să spună ce proiect e mai urgent, ai un oraș care învață să se asculte“. 

În 2022, proiectul „Coroană verde“ s-a aflat printre cele două inițiative votate de bucureșteni – una pentru mediu, cealaltă pentru protecția animalelor. „Mi se pare foarte frumos că și un cetățean simplu poate veni cu o idee la care poate o sută de specialiști nu s-au gândit, pentru că n-au mers pe strada respectivă. Cetățenii vin cu o claritate pe care birocrația o pierde – spun direct: «asta trebuie făcut acum»“. 

Ce așteaptă Bucureștiul de la următorul primar

Dincolo de promisiunile electorale, pentru grupurile civice și inițiatorii de proiecte locale, viitorul Bucureștiului se măsoară în capacitatea administrației de a asculta și de a colabora. Ceea ce își doresc, în esență, este un parteneriat real între primărie și cetățeni.

Pentru Alexandru Opriță, președintele Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu, miza principală rămâne dialogul constant. „Cred că e o așteptare generală pentru deschiderea la dialog. În ultimii cinci-șase ani, consider că lucrurile s-au schimbat destul de mult în bine, în ceea ce privește dialogul între societatea civilă și administrația publică. Ne-am dori ca și viitorul primar al Bucureștiului să cultive această cultură a dialogului, în care primăria să fie un spațiu deschis pentru cetățeni – chiar și în situații problematice –, să se găsească soluții împreună, pentru a ajunge la o rezolvare optimă. Noi am văzut, din experiența noastră, că e mult mai constructiv să purtăm un dialog decât să punem foarte multă presiune publică și să se ajungă la scandaluri“. 

Opriță vorbește și despre nevoia unei administrări atente a patrimoniului verde: „Există o așteptare foarte mare asupra modului în care e întreținut Cișmigiul, vorbim de cea mai importantă grădină istorică a Capitalei. E nevoie în mod clar de mai multe resurse – nu doar bani, ci și personal calificat. Înainte, parcurile aveau propriile echipe de grădinari, oameni care cunoșteau fiecare colțișor al parcului“. 

La capătul celălalt al orașului, Delia Mihalache, președinta Inițiativei Civice Prelungirea Ghencea, vorbește despre o altă urgență: coordonarea între Primăria Capitalei și primăriile de sector. „Se pare că proiectul nostru nu a avansat cum ar fi trebuit din lipsa banilor. Atunci, trebuie reglată problema între primării – bugetul Capitalei și bugetul primăriilor de sector“. Pentru ea, transparența și planificarea urbană sunt la fel de importante ca investițiile. „Sperăm la o planificare mai bună a bugetului, la o comunicare mai bună a primăriei cu cetățenii – să vedem pe site stadiul fiecărui proiect de infrastructură. Și sperăm ca viitorul primar să fie mai înclinat spre rezolvarea problemei de mobilitate cu toate mijloacele de transport – nu doar pentru mașini, fiindcă vrem transport public, vrem piste de biciclete“. 

Pentru Teodora Ștefan, de la Străzi pentru Oameni, următorul pas e extinderea proiectelor de înverzire în tot orașul. „E important orice petic de spațiu verde. Noi ne-am dori ca proiectul ăsta să fie pilot, un proiect pionier într-un oraș care are nevoie ca de aer de genul ăsta de inițiative. Ne-ar plăcea să putem lucra împreună cu oameni din administrație și să putem colabora pentru a multiplica aceste proiecte de înverzire. Avem nevoie de o viziune care să țină cont de lucrurile astea, să-și dorească schimbarea și să o facă să se întâmple“. 

În timp ce unii cer aer mai curat, alții speră la un oraș mai prietenos cu animalele. Laura Fincu, fondatoarea Asociației Sache, își dorește un București pet friendly, „pentru că a trăi într-un oraș pet friendly ne ajută să dezvoltăm niște valori care cred că sunt cruciale la acest moment al vieții, în urbe. Aș dori să continue bugetarea participativă, pentru că, din păcate, nu a mai fost activă. Aș dori să fie mai multe finanțări nerambursabile pentru proiecte pe care le pot face ONG-urile, dar și comunitatea. Aș dori ca Bucureștiul să rămână un oraș care decide să nu eutanasieze, să investească tot mai mult în a reduce numărul de animale de pe stradă, în special pisici“. 

Pentru toți, ideea comună rămâne aceeași: un oraș în care primăria ascultă, iar cetățenii participă. Un București care se schimbă prin implicare – zi de zi, stradă cu stradă.