Fulgerul AC/DC a lovit 70.000 de suflete

Ieri s-a scris istoria muzicii rock şi la Bucureşti. Angus Young şi Brian Johnson au adunat în acelaşi loc, Piaţa Constituţiei, generaţii de 13 ani cu cele de 60 de ani. 70.000 de oameni au trecut de la extaz la fericire şi înapoi, pe muzica de neoprit a celor de la AC/DC. Ploaia nu şi-a făcut apariţia, dar furtuna s-a dezlănţuit pe scenă.

Click pentru mai multe imagini de la concert

Porţile s-au deschis la ora 15.30 şi toţi s-au grăbit către scena împodobită cu două perechi de corniţe roşii de drăcuşor, şase tunuri şi trei ecrane-gigant. Obosiţi de drum, câţiva s-au culcat la soare, pe unde au apucat, iar alţii s-au instalat la cozi pentru un hot dog. Moda a fost aceeaşi: tricou negru AC/DC, corniţe şi cravate. Ici-colo şi o pereche de pantaloni scurţi. Extravaganţi au fost cei care mai aveau doar câteva litere de păr pe cap, titrând, bineînţeles, AC/DC. Mulţi nu şi-au găsit locul, au vorbit într-una, cobeau despre un posibil potop din ceruri, jigning voioşii oaspeţi.

Lecţia de rock

La ora 21.00, primele imagini cu trenul AC/DC au început să ruleze. S-a ţipat mult. Cineva îşi dă cu părerea: „E pe YouTube filmul ăsta cu trenul". Un Brian Johnson animat face cu ochiul, trenul deraiează, ecranul se sparge, iar locomotiva, de data aceasta reală, ajunge pe scenă.

„Bună seara, Bucureşti! Ne bucurăm să fim aici! Sunteţi gata de rock'n roll?", se aude vocea răguşită a lui Brian Johnson. Şi astfel sparge ghinionul absenţei lor în România de până acum, eliberând piesa de debut a oricărui concert al turneului: „Rock'n'Roll Train". Boxele explodează. „E incredibil, chiar au venit. Aşteptarea asta m-a pus pe gânduri. Nu credeam să-i mai văd vreodată", a spus uimit un domn la 58 de ani, neîncrezător în ziare şi promisiuni de un asemenea calibru.
„Şcolarul" Angus Young porneşte ţopăitul, în timp ce fetele sunt urcate pe umerii băieţilor pentru a vedea mai bine. Delirul îi cuprinde pe mulţi: se dezbracă, se urlă. Câţiva sunt sceptici. „Acum cred că au pus CD-ul. E înregistrat, măi", striga râzând un rocker mai copt, căruia nu-i venea să creadă cum sună.

Licurici roşii şi striptis la 55 de ani

Tribunele, amplasate pe peluza de la Casa Poporului, „au luat foc". Mii de corniţe roşii licăreau în noapte.
Brian Johnson a început să spună o poveste. Cea a unei „femei rele", Rosie. „Am pregătit ceva special pentru voi. Se numeşte «Dirty Deeds Done Dirt Cheap»", după care a venit momentul de striptis al chitaristului, pe „The Jack". Renunţă la haină, cravată şi cămaşă. Are pe el doar pantalonii de şcoală. Se întoarce şi dă impresia că se dezbracă de tot. Surpriză: doar şi-a arătat chiloţii inscripţionaţi cu AC/DC.

Cum s-au simţit acordurile de la „Thunderstruck", furtuna s-a mutat în public. A fost şi celebrul strigăt „Oi, Oi, Oi" de la „T.N.T", strigat de toţi cei prezenţi. La „Hell's Bells" luminile s-au stins, iar Brian Johnson a bătut clopotul cel mare. O pauză scurtă şi chitaristul „nebun" îşi face apariţia de dedesubt, din scenă, şi „inaugurează autostrada către iad" („Highway to hell"). După „For Those About to Rock" (We Salute You), la final, Brian strigă: „Fire!" şi tunurile se năpustesc peste români, iar Angus îşi ridică degetele şi ne salută cu semnul corniţelor. „A fost cel mai tare concert rock pe care l-am văzut vreodată. A fost incredibil!", a spus o tânără.