FOTO 21 decembrie 1989. Filmul zilei în care, la Bucureşti, începea Revoluţia
021 decembrie 1989 a marcat începutul sfârşitului dictaturii ceauşiste. A fost ziua când revoltele de la Timişoara s-au mutat la Bucureşti, transformându-se în prima zi a Revoluţiei române.
Cu puţin după ora 10.00, mulţimea era deja adunată în faţa sediului Comitetului Central al PCR, ordonată, afişând tablouri şi pancarte comuniste. Directiva adunării populare venise cu o zi în urmă de la dictator, iar majoritatea oamenilor erau aici, ca de obicei, sub efectul ameninţărilor cu pierderea locului de muncă.
Nicolae Ceauşescu ceruse organizarea mitingului cu scopul de a înfiera tulburările de la Timişoara şi de a-i condamna pe „huliganii“ care se revoltaseră (şi muriseră) în oraşul de pe Bega. Ceea ce nu ştia, însă, era că, prin această manevră, nu făcea decât să îşi grăbească propria prăbuşire.
Miting transformat în revoluţie
În jurul orei 12.30 dictatorul comunist lua cuvântul şi vorbea despre nevoia imperativă de a apăra ţara de atentatele cercurilor străine la integritatea ei şi mulţumea organizatorilor mitingului. În momentul în care a anunţat că, din ianuarie, vor creşte salariile cu 100 de lei, au început şi primele huiduieli, printre urale şi scandări. În continuare, huiduielile s-au intensificat, iar o panică inexplicabilă i-a făcut pe oameni să fugă în toate părţile. Marea adunare populară se trasformase în marea revoltă populară.
Aflat atunci în carul de transmisie al TVR din Piaţa Palatului, Ilie Ciurescu, realizator la Televiziunea Română, îşi aminteşte: „A început manifestaţia şi la un moment dat s-a auzit o explozie, pe care noi am perceput-o în car ca pe un cutremur. Am încercat să ne păstrăm cumpătul şi să refacem transmisiunea. În situaţii neprevăzute, camerele se îndreaptă către locuri neutre, dar noi am păstrat camerele îndreptate spre balcon, pentru că voiam să vedem ce se întâmplă. Aşa au rămas imaginile cu Ceauşescu încercând să refacă mitingul.
Ceauşescu, debusolat
„Alo! Alo! Alo! Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre!“, striga Ceauşescu, derutat de pierderea controlului mulţimii, aproape rămas fără cuvinte. Celor de lângă el le-a spus: „Asta-i o provocare!“. Tablourile şi pancartele dispăruseră, iar bucureştenii scandau lozinci precum „Jos Ceauşescu!“, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!“, „Timişoara, Timişoara, ai omorât copii nevinovaţi!“. Speriat, Nicolae Ceauşescu părăseşte balconul CC-ului.
Baricada de la Inter
Curând, adunarea populară se dispersa, iar oamenii s-au regrupat în Piaţa Universităţii. Întreg centrul Bucureştiului, de la Piaţa Unirii la Romană şi până la Piaţa Rosetti, a fost ocupat de manifestanţi. În faţa Intercontinentalului, tinerii au îngenuncheat şi au păstrat momente de reculegere pentru cei căzuţi al Timişoara. Dintre ei se distingea ca lider Dan Iosif. În acelaşi timp, forţele de represiune împânziseră şi ele întreaga zonă, cu TAB-uri şi tanchete.
În jurul orei 17.00 mureau şi primii oameni: 13 tineri au fost omorăţi în apropierea Sălii Dalles, şase dintre ei loviţi de un camion, iar ceilalţi şapte, care scăpaseră, au fost împuşcaţi în cap, povesteşte Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, citat de frontpress.ro.
În după-amiaza zilei de 21 decembrie, demonstranţii le oferă flori soldaţilor şi improvizează o baricadă din mese şi scaune la Intercontinental. După lăsarea serii însă, a început măcelul.
Piaţa Universităţii, „curăţată“. Bilanţul: 49 de morţi
După miezul nopţii a început să se tragă, iar baricada a fost suplberată. Ceauşescu dăduse ordine clare ca zona să fie „curăţată“ şi îl trimisese chiar pe generalul Vasile Milea în stradă, pentru a coordona represiunea. La 3.00 dimineaţa nu mai era nimeni în stradă. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, comandantul infanteriei şi al tancurilor, Ion Horţopan, îi raporta Elenei Ceauşescu că manifestanţii fuseseră „terminaţi“.
În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie, 49 de oameni au murit, în jur de 500 au fost răniţi, iar peste 800 au fost încarceraţi, torturaţi şi bătuţi la Jilava.
21 decembrie, un moment instoric controversat
Evenimentele de la Bucureşti din ziua de 21 decembrie 1989 reprezintă un moment crucial în contextul Revoluţiei române, însă multe întâmplări rămân neelucidate. Spre exemplu, raportul Serviciului Român de Informaţii, făcut public în 1994, sugerează că panica produsă în mulţimea adunată în faţa CC-ului a fost provocată de forţe necunoscute. „Vacarmul sonor (asemănător cu cel produs de formaţiuni de avioane, elicoptere sau tancuri) a provenit dintr-o sursă de amplificare. Starea de panică nu s-a datorat numai zgomotului produs în difuzoare, ci, aşa cum au relatat mai multe persoane, «a fost vorba despre o senzaţie fizică de spaimă, resimţită sub forma unei nelinişti atât de puternice, încât aproape că nu te mai puteai ţine pe picioare, iar în urechi îţi răsuna un huruit insuportabil. Discuţii purtate cu specialişti atestă că o atare stare şi senzaţiile descrise mai sus sunt provocate, de regulă, prin emiterea la mare intensitate a unor unde de joasă frecvenţă, sub pragul audibilului“, se arată în raportul SRI.
Nici în privinţa deciziei lui Ceauşescu de a organiza mitingul lucrurile nu sunt clare. S-a spus că persoane din anturajul său l-ar fi influenţat să ia această decizie tocmai pentru a crea premisele unor incidente care să-i grăbească prăbuşirea.
Pe aceeaşi temă:
Manifest pentru protestul din 21 Decembrie