Bucureşti: Însemnările cancelarului lui Ceauşescu

Silviu Curticeanu, şeful de birou al lui Nicolae Ceauşescu, şi-a publicat la Editura Historia două volume de memorii. O bună parte a scrierilor autorului se referă la răstimpul de dinainte de decembrie 1989, când acesta s-a risipit prin „hârtoapele politicii româneşti“.

La editura Historia, membră a grupului Adevărul Holding, puteţi găsi volumul „Meditaţii necenzurate“, un itinerar al ultimilor paşi într-o lume în pragul prăbuşirii ai secretarului fostului dictator.

Silviu Curticeanu adună în volumul său critici la adresa festivismului ipocrit al fostului regim, cultul personalităţii îmbrăţişat de şeful său. În plus, el redă dialoguri cu Nicolae Ceauşescu, amănunte despre relaţia profesională pe care a avut-o cu dictatorul. Autorul ne prezintă, fără rezerve, figuri ale „Epocii de Aur”, cu rolul şi funcţiile lor, şi face afirmaţii de genul „Elena Ceauşescu a făcut rău, iar Nicolae Ceauşescu a fost creaţia unui sistem politic, săvârşind multe erori”.

„Meditaţiile” reflectă realitatea unui moment sau a unei perioade, aşa cum acestea au fost percepute de mine în momentul consemnării, completată, la nevoie, din cauza „nisipurilor mişcătoare ale tranziţiei”, cu note şi comentarii ulterioare.

Jurnal din închisoare

„Mărturia unei istorii trăite” în „imagini suprapuse“ evocă perioada detenţiei, la Rahova (între 1991 şi 1992) şi la Jilava (în perioada 1992 - 1993). Cartea este structurată ca un jurnal, în care îşi fac loc atât colegii de celulă, casa bunicilor, cât şi oraşul Cluj-Napoca.

Se suprapun amintiri din perioada studenţiei cu rigoarea aparatului de stat. Împreună cu Ştefan Andrei, fost ministru de externe, colegul său de celulă, semnatarul „mărturiilor“ face portretul preşedintelui, un om incult şi slab pentru că a numit-o pe Elena în vârful ierarhiei. În cele 600 de pagini ale tomului se mai regăsesc nume de nomenclaturişti, minciunile despre producţiile în exces la hectar, dar şi imaginea omniprezentă a Elenei Ceauşescu, personaj malefic. Detenţia de la Jilava este şi ea relatată fragmentat, ca o „spovedanie pentru viitor”, aşa cum scrie fostul secretar.

Cele două cărţi se găsesc în toate librăriile din ţară şi în Librăriile Adevărul, la preţul de 35 de lei fiecare.

Cine a fost secretarul dictatorului

Silviu Curticeanu a intrat în Partidul Comunist Român în 1959. În perioada 3 noiembrie 1982 - 22 decembrie 1989 a avut ocazia să urmărească îndeaproape ultimii ani ai dictaturii Ceauşeştilor, fiind cancelarul preşedintelui. Este de formaţie jurist, fiind licenţiat al Universităţii din Cluj, unde de altfel şi-a finalizat şi doctoratul. A lucrat în Cluj ca judecător, ocupând ulterior mai multe funcţii pe linie politică.

În anticamera lui Ceauşescu

de Ion Cristoiu

Oricât ar părea de ciudat, Nicolae Ceauşescu era un adept al respectării legilor.Desigur, cele mai multe legi, dacă nu chiar toate, le făcea sau le influenţa el. Dar o dată publicată în Monitorul oficial, legea era lege pentru el.

N-ar fi încălcat-o nici în ruptul capului, deşi pentru o asemenea faptă nu l-ar fi tras nimeni la răspundere.

Această realitate surprinzătoare, poate, pentru generaţiile postdecembriste, pricopsite cu o viziune simplistă despre un personaj şi o epocă reclamând abordarea complexă, ne e dezvăluită de cele două cărţi ale lui Silviu Curticeanu, „Mărturia unei istorii trăite“ şi „Memorii necenzurate“.

Silviu Curticeanu a fost şeful cancelariei lui Ceauşescu în ipostaza acestuia din urmă de Preşedinte al Republicii.
Excelent jurist, bun organizator, Silviu Curticeanu se bucura de faima unui funcţionar public aproape perfect în anii Ceauşescu.

Deşi la vremea respectivă, excepţie făcând Nicolae şi Elena Ceauşescu, nici un personaj mai acătării al regimului nu se bucura de publicitate mediatică, totuşi, în rândurile nomenclaturii şi chiar ale celor care lucrau în imensul aparat birocratic al statului, circulau imagini despre persoanele din jurul lui Ceauşescu.

Despre Emil Bobu se ştia că e un obedient perfect. Despre Dumitru Popescu, că e un om cult, despre Ion Traian Ştefănescu, că e un ins deştept. Despre Nicu Ceauşescu se ştia că e un liberal.

Despre Silviu Curticeanu umblă vorba că e un ins corect, pragmatic, dispus să intervină discret, în limitele funcţiei sale, pentru a corecta o eroare făcută de Nicolae Ceauşescu, pentru ca o hârtie să ajungă la semnat mai repede pe biroul preşedintelui. Stând ani întregi de dimineaţă până seara în anticamera lui Nicolae Ceauşescu, Silviu Curticeanu a putut da vremurilor de acum două cărţi de excepţie din memorialistica despre Nicolae Ceauşescu.

Citindu-le, vom afla amănunte senzaţionale despre personajul care şi acum, după douăzeci de ani de la prăbuşire şi execuţie, continuă să exercite o fascinaţie secretă.

Silviu Curticeanu din aceste cărţi de memorii nici nu-l iubeşte, nici nu-l urăşte pe Nicolae Ceauşescu. Îl descrie într-un stil rece, pe care Stendhal l-ar fi numit de Cod Penal.