Biserica Sfântul Anton este cea mai veche din Bucureşti. Credincioşi din toată ţara vin nouă marţi la rând pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni
0La câţiva paşi de celebrul Han al lui Manuc se înalţă frumoasa Biserică Sfântul Anton, cea mai veche din Bucureşti. Zidurile lăcaşului de cult par ocrotite de o forţă divină, reuşind de-a lungul vremii să reziste în faţa pericolelor.
Zi de zi, o mulţime de oameni trec prin Centrul Vechi al Capitalei fără să cunoască impresionanta poveste a celei mai vechi biserici din oraş. În urmă cu mai bine de patru secole, în Bucureşti se punea cărămidă peste cărămidă pentru ridicarea lăcaşului de cult ce avea să se transforme în cea mai veche biserică din oraş care a rămas în picioare de-a lungul vremii.
Loc de încoronare pentru domnitori
Biserica Domnească, aşa cum se numea în trecut, era locul în care domnitorii Ţării Româneşti erau încoronaţi. „Biserica a fost constuită de către Mircea Ciobanul şi putem spune că se aseamănă cu cea de la Curtea de Argeş. Aici erau încoronaţi domnitorii Ţării Româneşti“, precizează istoricul Dan Falcan.
Biserica are o valoare incontestabilă şi în ea au intrat de-a lungul timpului o mulţime de personalităţi marcante din istoria României: Mihai Viteazul, Matei Basarab şi Ştefan Cantacuzino sunt doar câteva dintre numele care pot fi amintite.
Deşi este singura biserică din Bucureşti care şi-a păstrat aspectul iniţial până în zilele noastre, de-a lungul timpului a trecut prin mai multe procese de reabilitare. Falcan povesteşte că Ştefan Cantacuzino a început lucrări de reabilitare la biserică şi, astăzi, deasupra intrării în lăcaşul de cult se află portreul lui şi al soţiei sale.
Ziduri protejate de o putere divină
Mulţi spun că biserica ar fi ocrotită de o putere divină, iar această poveste a apărut în anul 1847, atunci când o bună parte a clădirilor din Centrul Istoric s-au transformat în cenuşă. Atunci, povesteşte istoricul Dan Falcan, un sfert din Bucureşti a fost distrus, o mulţime de case, prăvălii, hanuri şi biserici. Mulţi locuitori ai Bucureştiului din acea vreme s-au adăpostit pe Dealul Mitropoliei pentru a putea să privească cum flăcările cuprind construcţie după construcţie.
„Era 23 martie 1847, în noaptea de Înviere. Atunci, copilul Zincăi Drăgănescu a început să se joacă cu un pistol şi cu cremene. A aprins focul şi vântul l-a purtat către Centrul Bucureştiului. Drăgăneasca avea casa în apropiere“, povesteşte Falcan. Deşi se spune că a ars un sfert din Bucureşti şi totul în jurul Bisericii Domneşti fusese distrus, lăcaşul de cult a rămas în picioare, fără să fie afectat de flăcările care au distrus o parte importantă din vechiul oraş.
Nouă săptămâni la rând
În fiecare zi de marţi, la Biserica Sfântul Anton din Capitală sunt o mulţime de oameni veniţi din Bucureşti şi din alte colţuri ale ţării.
Credincioşii spun că cei care participă la slujba de marţi, nouă săptămâni la rând, sunt ajutaţi de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare.