Arhitecţi: Clădirile construite după 1990 nu reprezintă un pericol în caz de cutremur, însă felul în care este organizat oraşul, da
0Bucureştiul devine, de la an la an, o problemă socială serioasă, în care deşi spaţiul de locuinţe creşte, calitatea locuirii scade. Ordinul Arhitecţilor din România (OAR), filiala Bucureşti, a lansat Raportul pentru Bucureşti 2018, un document în care sunt evaluate principalele provocări cu care se confruntă spaţiul urban al Capitalei şi soluţiile pentru rezolvarea lor şi dezvoltarea oraşului la standarde europene.
Felul în care este organizat oraşul poate reprezenta sursa sau, dimpotrivă, soluţia pentru problemele majore ale capitalei. Din păcate, Planul Urbanistic General (PUG) al Bucureştiului este acelaşi din anul 2000. Acest plan a expirat în 2010, însă demersurile pentru un nou plan urbanistic au început abia în 2012. Nici astăzi nu este gata, a punctat conducerea OAR într-o conferinţă de presă ce a avut loc marţi. La nivel administrativ, ultima dată se auzea de el în decembrie 2015, când primarul interimar al capitalei, Răzvan Sava, declara că noul PUG se afla abia în prima fază de dezvoltare, după cum se arată în Raportul pentru Bucureşti 2018.
PUG-ul din 2000 a fost alcătuit cu o lipsă de informaţii sigure, iar „Bucureştiul s-a hotărât să îl folosească etern”, a explicat Bogdan Traian Bogoescu, vicepreşedeinte OAR. Acesta a exemplificat vorbind despre protejarea zonelor de patrimoniu. Astăzi, se face un inventar parcelă cu parcelă, clădire cu clădire. Când s-a elaborat planul însă, deşi coordonat de un specialist, de la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, după cum a punctat Bogoescu, studenţi ai Facultăţii de Arhitectură şi de Arte au fost cei care „au periat Bucureştiul”, cei care au mers să constate ce poate fi considerat zonă patrimonială, istorică. Astfel, pe lista zonelor protejate, au fost omise clădiri care s-au dovedit, ulterior, că erau parte a patrimoniului, dar în schimb, au fost incluse clădiri care s-au dovedit a fi neimportante.
„Dialogul între instituţiile de stat implicate în dezvoltarea oraşului, la ora aceasta, este inexistent. Avem instituţii, avem denumirile lor, dar ele nu conlucrează între ele. Adminsitraţia este subcapacitată şi deprofesionalizată în acest sens.”, a spus Şerban Sturdza, preşedintele OAR.
Pentru că nu reuşeşte să facă de fapt faţă realităţii, administraţia a ajuns să folosească ceea ce Sturdza a numit un dublu limbaj care „înseamnă că afirmaţiile făcute nu se regăsesc întotdeauna în rezultatele reale şi, deseori, sunt acoperite de acţiuni discutabile. Acest lucru fragilizează adminsitraţia şi încrederea”.
Administraţia şi cetăţenii nu comunică
Problema continuă la nivelul dialogului administraţie-cetăţeni. Din actul administrativ decizional, comunitatea este ignorată. De aceea, când o clădire istorică este distrusă prin reabilitări nepotrivite, oamenii pot doar să se revolte, în timp ce afectarea casei este ireversibilă. Spre exemplu, multe reabilitări se fac cu polistiren care, se arată în Raport, anulează complet estetica faţadelor şi blochează ventilaţia aerului, creând disconfort, căci umiditatea creşte în structură şi în spaţiul interior.
„Administraţia nu a reuşit să găsească un limbaj inteligibil şi un proces transparent de consultare a populaţiei .Lucrurile se fac formal şi chestiunea asta se simte. Din acest motiv, reacţia populaţiei se manifestă după ce evenimentul urban s-a consumat. De obicei oamenii observă ceva ce se întâmplă, dar deja este prea târziu. Sunt prea târziu observate şi atnuci, influenţa părerii populaţiei este inutilă, nu poate să aibă efect”, a mai spus preşedintele OAR.
Clădirile noi nu sunt un pericol în caz de cutremur
Posibilitatea unui seism de magnitudine mare este grija principală a bucureştenilor. Cu privire la acest aspect, membrii OAR spun că nu clădirile noi sunt problema pentru că, în mod normal, în realizarea fiecărui proiect, acesta trece printr-o sumă de filtre „care să împiedice probabilitatea unui eşesc din punctul ăsta de vedere”.
„În general, în mod normal, peste baremul de seism în care se încadrează Bucureştiul, nu putem aprecia că există un pericol la proiectele realizate după 1990”, a spus Traian Bogoescu.
Totuşi, statisticile ne amintesc că numărul clădirilor vechi este mult mai mare.
La recensământul din 2011, conform Institutului Naţional de Statistică, în Bucureşti existau 132.171 de imobile de locuit, cuprinzând 844.541 de locuinţe.
„Dintre acestea, 86.662 imobile de locuit (65,2% dintre imobilele din Bucureşti) sunt construite înainte de 1980, iar 31.511 imobile de locuit (23,7%) au fost construite înainte de 1945. Nu există informaţii referitoare la numărul persoanelor care locuiesc în aceste imobile”, se mai arată în Raportul pentru Bucureşti 2018.
Un pericol îl repezintă şi alţi factori precum străzile cartierelor. „Cădirea în sine să zicem că e proiectată aşa cum trebuie, dar vecinătatea, faptul că străzile în cartiere cum sunt Popeşti Leordeni sau altele care se nasc acum, au gabarite atât de înguste, încât nu pot trece două maşini, una pe lângă alta, fac ca riscurile să fie fie mari.”
Capitala are nevoie de mai multe pieţe publice
Trotuarul şi plinta urbană trebuie recâştigate de cetăţeni pentru creşterea calităţii vieţii, cred membii OAR.
Cei care se deplasează pe trotuar au, pe de o parte, circulaţia intensă, pe de altă parte are ceea ce se numeşte plintă urbană, „o resursă economică şi de socializare neutilizată la potenţialul său maxim în Bucureşti. Trotuarul şi plinta urbană formează spaţiul public liniar al oraşului”, după cum se arată în Raport. Simplificând, plinta ar fi reprezentată de vitrinele şi magazinele pe lângă care trecem zilnic.
Spre deosebire de marile oraşe ale Europei, precum Parisul, dar şi faţă de oraşe româneşti prcum Cluj sau Oradea, Bucureştiul are mai puţine pieţe publice.
„Lumea nu prea are unde să se adune decât prin diverse intersecţii...Există o şansă pentru Bucureşti de a câştiga confortul urban şi spaţiul public”
Este nevoie de gândirea unui plan realizat de specialişi, dar care să aibă în vedere şi părerea cetăţenilor. Magazinele, dimensionarea lor, felul în care sunt accesibile pot deveni elemente de strategie care să schimbe complet imaginea Bucueştiului, până când vor putea fi făcute noi pieţe publice, consideră membrii OAR.
Înfiinţarea Centrului de Urbanism Bucureşti, o necesitate
Problemele cu care se confruntă astăzi capitala sunt generate de lipsa unei planificări controlate. Un Centru de Urbanism este necesar pentru că, în prezent, urbanismul se face, conform aceluiaşi raport, de societăţi cu răspundere limitată.
Dacă nu se vor lua măsuri prin care să se rezolve problemele care ţin de arhitectura şi peisagistica Bucureştiului, riscurile sunt foarte mari şi vom ajunge să avem cetăţeni nemulţumiţi care devin agresivi. Cetăţenii suportă mai greu canicula vara faţă de acum cinci ani pentru că s-au tăiat prea mulţi pomi şi nu s-au plantat alţii înapoi, iar oglinda de lacuri s-a micşorat pentru că molozul se aruncă în lacuri, a exemplificat Sturdza.
„Există posibilitatea să ai curând de-a face cu un cetăţean mai irascibil, mai nemulţumit şi mai dezamăgit de cele ce se petrec... Un cetăţean care nu e mulţumit devine agresiv”.
Raportul complet al OAR Bucureşti poate fi consultat online.