Ucrainencele se amuză de gafele făcute în română: „Am întrebat un meseriaș dacă vrea pupici. Omul s-a uitat strâmb la mine“
0Situații amuzante sau stânjenitoare pot apărea atunci când încerci să vorbești o limbă străină pe care nu o cunoști. Mai multe ucrainence de la Brașov au povestit câteva astfel de întâmplări.
Cuvinte sau expresii în limba română pot crea situații comice sau stânjenitoare pentru refugiații ucraineni. La cursul de limba română pe care îl urmează peste 100 de ucraineni la Brașov, la Centrul pentru Integrarea Migranților, aceștia au povestit câteva situații amuzante prin care au trecut ca urmare a unor confuzii între cuvinte sau expresii românești.
„Un bărbat român mi-a spus: „Săru’mâna!” Am crezut că vrea să spună: „Sunt român”. Știam că e român. Apoi, un alt bărbat a venit și mi-a spus și el: „Săru’mâna!” Știu că ești român, eu sunt ucraineancă. Foarte bine, prietenie pe vecie! Și apoi soțul meu mi-a spus că înseamnă „Îți sărut mâna!” și abia atunci am înțeles”, râde o ucraineancă.
„Un bărbat a venit la noi să ne ajute cu mașina de spălat vase și l-am întrebat: „Vrei pupici?” A întrebat: „Ce?!” „Pupici!” Și i-am arătat papucii, după care a zis: „Ah! Papuci! Papuci!” E o diferență”, este amuzată altă refugiată.
„A râde este foarte asemănător cu verbul ucrainean a plânge. În ucraineană „ride” înseamnă „plânge”. De câte ori zice un român că râde cineva, mă uit să văd cine plânge”, mărturisește o altă cursantă.
Cei care au învățat deja destul de bine limba română îi ajută pe nou veniți să învețe primele cuvinte și să înceapă să se integreze.
„Când oamenii vin la noi, primele întrebări sunt cum să traducă unele cuvinte uzuale, cum ar fi roșii, castraveți, geantă, lucruri simple, pentru că nu știm nici măcar un cuvânt în limba română. Acum avem și cursanți care și-au găsit locuri de muncă și au făcut progrese foarte, foarte bune la limba română”, a spus Lyna, devenită angajat la Centrul pentru Integrarea Migranților Brașov.
Chiar dacă trec printr-o perioadă extrem de dificilă, cu un război acasă, refugiații au nevoie și de distracție, pentru ca putea trece mai ușor peste dorul de casă și de cei dragi, peste îngrijorările legate de cei rămași în Ucraina, de viitorul nesigur și de viața într-o țară străină.
„Știm că avem război în Ucraina, înțelegem acest lucru, dar oamenii trebuie să își vadă de viața lor aici. Avem război, dar trebuie să continuăm să trăim, avem nevoie să ne relaxăm. Facem petreceri, activități în aer liber sau aici, în sala de clasă. Avem zile de naștere, Crăciun sau alte sărbători și sărbători care trebuie să fie ținute”, mai spune Lyna.
Chiar dacă sunt cu gândul și cu inima la cei care luptă acasă, refugiații trebuie să ducă o viață normală, care să le dea energia necesară de a merge mai departe.