Temniţele comuniste din Cetatea Făgăraşului

Cunoscutul obiectiv istoric, poartă în zidurile sale şi poveşti cumplite, mai puţin ştiute de cei care-i treg pragul. Istoria Cetăţii Făgăraşului este mai lungă de 600 de ani. Fiecare secol a avut pentru fortăreaţă un plan aparte, iar încăperile sale au adăpostit de-a lungul timpului poveşti cutremurătoare.

Cea mai râvnită cetate-castel de pe timpuri are 66 de încăperi, întinse pe cinci niveluri, însă numai câteva dintre camere mai pot fi vizitate de turişti. În rest, fortăreaţa nu primeşte paşii vizitatorilor pentru că încăperile nu au mai fost reabilitate şi nu sunt considerate sigure pentru a fi deschise publicului. Tocmai din acest motiv, este mai puţin cunoscută povestea fortăreţei care a funcţionat ca temniţă pe vremea inchiziţiei, dar şi în timpul comuniştilor.

Apropiată de Munţii Făgăraşului, loc de refugiu al militanţilor pentru rezistenţa anti-comunistă, cetatea a devenit una dintre cele mai temute puşcării ale timpului. Numărul celor care au pătimit între zidurile cetăţii pentru că au refuzat să se supună regimului comunist nu se cunoaşte cu exactitate.

„Între anii 1948-1960, în Cetatea Făgăraşului, a existat una dintre cele mai temute închisori pentru deţinuţi politic ale «gulagului» românesc. Cifra exactă nu se ştie, dar se pare că la Făgăraş au fost închişi între 600-1.000 de deţinuţi politic. Nu se ştie exact nici câţi au murit, fiindcă erau înmormântaţi pe ascuns, în timpul nopţii, fie în gropi comune, în diverse locaţii sau în cimitir, tot în gropi comune", spune Gheorghe Dragotă, directorul Muzeului „Ţării Făgăraşului".

Click pe imaginile de mai sus pentru o fotogalerie cu Cetatea Făgăraş!

Metode de exterminare

Deţinuţii treceau prin cele mai crunte torturi, menite să îi macine fizic şi psihic, iar mulţi dintre aceştia nu rezistau terorii sistematice. În interiorul cetăţii, în Turnul Temniţă exista o carceră, extrem de îngustă, de numai 50 de centimetri, în care puşcăriaşii erau nevoiţi să stea chirciţi, în apă foarte rece care le ajungea până la genunchi.

„Vorbim în primul rând de o închisoare de exterminare fizică. În carceră nu exista încălzire de nicun fel, iar puşcăriaşii erau scoşi iarna, la anumite intervale, în curtea interioară a închisorii, şi erau udaţi cu câte o găleată de apă rece", mai spune istoricul Dragotă.

Fecioara de Fier era un alt instrument de tortură, apărut pe vremea Inchiziţiei şi păstrat şi de torţionarii comunişti. Potrivit documentelor, dispozitivul era aşezat între sala de inchiziţie şi sala de şedinţe a Tribunalului. „Legenda fecioarei de fier spune că cel condamnat la moarte era trimis la «fecioară» ca să sărute icoana Maicii Domnului, prinsă pe pieptul ei de oţel.

În loc de iertare, găsea în braţele acesteia moartea cea mai crudă. Cuşca de fier de închidea, iar corpul deţinutului era străpuns adânc de zeci de cuţite. Apoi se deschidea o trapă nevăzută, iar cadavrul cădea într-un mecanism de săbii, cu tăişul foarte ascuţit, care ciopârţeau până şi ultimul rest. La o adâncime de aproximativ opt metri se afla un canal cu apă care ducea resturile în apele Oltului, spălând astfel orice urmă de crimă", mai spune Gheorghe Dragotă.

Rugăciuni în piatră

Miile de deţinuţi politic care au fost încarceraţi la Cetatea Făgaraşului în timpul perioadei comuniste au lăsat semne adânci pe zidurile închisorii. Fără speranţă şi fără posibilitatea de a ieşi în viaţă din celule, oamenii şi-au aşteptat mântuirea între gratii. Pe zidurile de piatră cetăţii sunt încrustate de mâinile puşcăriaşilor cruci şi rugăciuni. Aceste mărturii rămân din păcate departe de ochii vizitatorilor de astăzi.

Din lipsa banilor, doar o mică parte din aşezământ funcţionează acum drept muzeu. Un muzeu care însă nu are nimic de a face cu fortăreaţa şi cu mărturiile ei. Turiştii care vin la cetate, atraşi de măreţie, nu văd şi nu află nimic din poveştile pe care zidurile seculare le păstrează în ele.

Cum a rezistat în timp Cetatea Făgăraşului

Privită din exterior, fortăreaţa pare să închidă între zidurile sale secretele nerostite ale celor care au pierit înăuntru. Fortăreaţa a fost pe rând castel al principeselor, închisoare, fabrică de confecţii, cârciumă, muzeu, însă acum riscă să devină o ruină a nepăsării.

În secolul al XII-lea, fortăreţa a fost construită din lemn şi pământ. Un secol mai târziu, a fost mistuită de flacări, însă a renăscut din propria cenuşă. Nevoile vremurilor i-au făcut pe oameni să reclădească o fortăreaţă militară, de această dată, din piatră şi cărămidă. Zidurile de câţiva metri au fost înconjurate de un şanţ de apărare, de 40 de metri lăţime. Datorită poziţionării, de-a lungul timpului, s-a transformat într-un punct strategic, unul de necucerit.

Ziduri de opt metri grosime

„În secolul al XV-lea cetatea din piatră şi cărămidă de la Făgăraş era o cetate militară de apărare, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colţuri şi un turn de avanpost - de tip barbacană - pe latura de est. Între anii 1528-1541, Ştefan Mailat, stăpânul domeniului feudal al Făgăraşului, transformă cetatea militară de apărare într-un castel senioral fortificat. Concomitent, construieşte o nouă incintă, urmând planimetria vechii cetăţi din piatră şi cărămidă. În timpul lui Gheorghe Ráckozi I. zidurile exterioare de pe latura de nord şi de sud au fost dublate, prin interior, iar în spaţiile create a fost aplicată umplutura de pământ, realizându-se o rezistenţă de 8 m grosime. Totodată, se construieşte clădirea corpului de gardă, iar şanţul de apărare din jurul cetăţii este lărgit, adâncit şi umplut cu apă din Olt, devenind astfel un adevărat lac", explică Gheorghe Dragotă, directorul Muzeului „Ţării Făgăraşului".

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: