O poveste cum nu mai găseşti în România. Moş Alexandru, opincarul din Ţara Făgăraşului: „La doctori se moşteneşte meseria, la opincari - nu!”

Alexandru Ilinca a venit din Orleşti (Vâlcea) tocmai în Ţara Făgăraşului ca să le arate tuturor cum meştereşte el opincile legate cu nojiţe, aşa cum a învăţat de la tatăl şi bunicul său.

„Înainte să devină o meserie, fiecare îşi făcea în casă opincile. Pe urmă, femeile şi-au mărit pretenţiile şi au început să-i caute pe care care făceau opinci mai frumoase şi mai rezistente, iar printre cei mai buni meşteri era şi tatăl meu. Eu toată viaţa am fost croitor, dar când am ieşit la pensie am zis să mă apuc de opinci, să nu se stingă de tot tradiţia asta. Acum, umblu prin ţară, îmbrăcat în straie populare. Am foarte multe costume, din multe zone ale ţării. Aici, la Făgăraş, fiind zonă de munte, am pus pe mine un port ciobănesc”, îşi deapănă meşterul povestea, fără a se lăsa prea mult rugat.

Muzeul de acasă

Acasă, a adunat de prin sate obiectele vechi casnice şi are o colecţie impresionantă de opinci. Cel mai mult îl bucură când vin copiii şi stă de vorbă cu ei. Ca să le facă o bucurie, le face huse la telefoanele mobile.

„Când vin elevii, în funcţie de vârstă, le explic un altfel de matematică. Că opinca la bază este un dreptunghi, că materialul de bază este pielea de porc, bine argăsită şi tăbăcită, să fie rezistentă, dar şi să-şi păstreze elasticitatea. Apoi, le arăt vechile obiecte care se foloseau în gospodăriile ţărăneşti şi cum se foloseau. Este şi asta o altfel de şcoală. Era şcoala vieţii a bunicilor şi străbunicilor lor”, ne spune Alexandru Ilinca.

Se ţine departe de internet, să nu se strice

Artistul popular are o amărăciune: băiatul lui nu este interesat de tradiţii, la fel ca majoritatea celor din vârstă cu el.

„Vedeţi dumneavoastră, la doctori se moşteneşte meseria, la opincari nu. Toată ziua stă pe internet, el ştie ce face acolo. Eu nu vreau să am de-a face cu aşa ceva, să nu mă stric. Să nu mă falsific. Eu vreau să rămân cu ale mele. Dar mai sunt şi oameni interesaţi. De exemplu, preotul Butnaru, de la Teliu, de aici din judeţul Braşov, m-a chemat la el. Am stat acolo vreo două-trei zile acum câţiva ani. A mobilizat tot tineretul din sat să vină să înveţe cum se fac opincile. Ba, a venit şi primarul şi nevastă-sa. Oamenii chiar au fost interesaţi de ceea ce fac eu”, îşi aminteşte meşterul din Orleşti.

Din vânzarea opinicilor pe la diverse târguri, unde este invitat, cu 10 -100 de lei perechea, nu se îmbogăţeşte: „De multe ori îmi mare rău că le dau: nu se plăteşte nici măcar valoarea materialelor. De muncă nici nu mai vorbesc…”.

Acum, numai bogaţii îşi permit opincile

L-am întrebat de ce şi-ar cumpăra cineva acum opinci, care pe vremuri era un simbol al celor săraci. A început să râdă…

„He! Heeee!… Nu tot ce facem facem pentru bani. Mulţi mă dispreţuiesc pentru ceea ce fac. E treaba lor, nu trebuie să fim toţi la fel. Pe de altă parte, e adevărat ce ziceţi. În ziua de azi, numai bogaţii îşi permit opincile. Oamenii nu mai sunt interesaţi de tradiţii. Nu vedeţi? Românii au ajuns sclavii banilor. Cine a făcut bani mulţi, nu i-a făcut curat. Nu vedeţi cum îi duce cu dubele? Eu nu ştiu cum mai ies pe stradă, să-i vadă lumea. De ruşine, ar trebui să se izoleze, dar nu la mănăstire”, ne explică cum merg lucrurile în ţară.

CITEŞTE ŞI: Un meşter popular maghiar nu lasă să moară arta olăritului în Ţara Bârsei: şi-a făcut un atelier acasă şi îi învaţă pe copii tainele modelării lutului