Confesiunea unui medic iritat de deciziile colegilor: „Mă încearcă regretul că nu i-am amputat încă de la început mâna“
0Dan Grigorescu, un cunoscut chirurg plastician din Braşov, a postat pe Facebook un caz revoltător al unei femei care a suferit un accident de muncă grav, pierzându-şi cinci degete şi palma dreaptă. Acesta spune că înainte să facă publică povestea femeii a lăsat să treacă o perioadă de timp „pentru ca aceia care ar fi putut face ceva la modul omeniei profesionale s-o facă“.
Medicul Dan Grigorescu din Braşov a făcut publică, pe Facebook, nenorocirea unei femei care şi-a pierdut o bună parte din mâna dreaptă într-un accident de muncă şi, după ce chirurgii plasticieni au făcut tot ce au putut pentru a-i reface degetele, o comisie naţională a hotărât că aceasta are „deficienţă funcţională minimă“ şi că nu i se poate acorda pensie de boală.
„Nu aveţi decât 40% deficit, aşa că, ASTA E!”- au concluzionat, în dispreţ faţă de situaţia DEFINITIVĂ a pacientei, unii ăia...“, notează medicul braşovean.
„Preţul lacrimilor şterse cu greu
Aşa nu se mai poate! Am lăsat să treacă suficient timp pentru ca aceia care ar fi putut face ceva la modul omeniei profesionale s-o facă. N-au făcut-o! Pentru asta, voi ăia, medici ca şi mine, aveţi lipsa mea definitivă de stimă!
Şi acum, povestea!
În urmă cu vreo doi ani, o femeie devenea victima unui accident de muncă, prin prinderea mâinii drepte, dominante (a tuturor celor 5 degete şi a palmei) la un calandru fierbinte dintr-o călcătorie industrială. Rezultatul final, obţinut după mai mult de 10 intervenţii chirurgicale succesive, este cel din imagini. Atât s-a putut. Eforturile au fost mari, deoarece pacienta a vrut să aibă cât mai mult din mâna originală. Numai că o are, cum spunem, noi, plasticienii, mai mult „la inventar”, pentru că nu este funcţională aproape deloc (vezi imaginile 3 şi 4). E însă deosebit de importantă pentru pacientă din punct de vedere psihologic, atât timp cât nu se uită lumea la ea ca la circ, aşa cum ar fi dacă i-ar lipsi de tot. Sau aproape deloc.
Evident că a venit şi momentul evaluării de către specialiştii în domeniu LA NIVEL NAŢIONAL a capacităţii de muncă şi, evident, şi a încadrării într-una din variantele de pensie de boală cuprinse în lege.
Verdictul?
Deficienţă funcţională MINIMĂ!
FĂRĂ PENSIE DE BOALĂ!
„V-au rămas falange la degete!”- i-au spus, doct, unii din comisie, fără să-i examineze funcţiile actuale ale restului de mână, mai întâi strivită şi arsă, iar mai apoi reconstruită în multe ore de intervenţii chirurgicale. „Nu aveţi decât 40% deficit, aşa că, ASTA E!”- au concluzionat, în dispreţ faţă de situaţia DEFINITIVĂ a pacientei, unii ăia...
Oameni buni! Toată lumea medicală ştie că o structură fără funcţie nu are, practic, nicio valoare în afară de cea psihologică (hai să vă dau, în trecere, exemplul reconstrucţiei de sân după îndepărtarea celui original în cancerul mamar). Ce să mai spunem despre mână, care la om este organul esenţial al muncii? Dacă nu poate „prinde” nimic cu ea, chiar „întreagă” fiind, cu toate degetele şi falangele „originale” (ce aţi zice, de pildă, de o mână paralizată?), poate oare cineva de pe Pământul ăsta munci?
Adică dăm ajutor social unor persoane integre fizic 100% şi nu dăm o amărâtă de pensie unuia care s-a nenorocit la muncă?
Ruşine să ne fie!
Zău că, în asemenea circumstanţe, mă încearcă rău de tot regretul că nu i-am amputat Marinelei Farcaş încă de la început mâna şi ne-am chinuit (şi noi, cei din echipa medicală şi pacienta, atâta amar de timp)!
Măcar avea de-o pensie, acolo...
PS: Am făcut publice datele personale ale pacientei cu acordul ei. Şi aşa vrea să vă dea în judecată, măi, ăia unii de la Institut! Sper să aflaţi şi voi ce preţ au lacrimile pe care abia poţi să ţi le ştergi cu o mână ca asta!“.
Mai puteţi citi: