Aurelia Soci a fost una dintre cele mai frumoase femei ale Braşovului

Rica cum îi spun prietenii este o pianistă desăvârşită şi, la 102 ani, este plină de viaţă. A fost aleasă Miss Braşov în 1928, dar Aurelia Soci a preferat să nu se bazeze pe frumuseţe atunci când şi-a stabilit drumul în viaţă.

Aurelia Soci spune că a ajuns la 100 de ani pentru că a ştiut mereu să zămbească, să fie cumpătată şi să respecte, cu stricteţe, orele de somn. S-a născut pe 26 iulie 1910, la Braşov, într-o familie de vechi negustori de mătăsuri. Chiar dacă părinţii ei au divorţat atunci când avea numai 8 ani şi a fost crescută de o mamă vitregă, Rica spune că a avut o copilărie frumoasă.

Mama ei vitregă a fost cea care i-a insuflat pasiunea pentru muzică. „Mi-a cumpărat o pianină, iar o săsăsoaică ce locuia vis-a-vis de casa noastră mi-a dat lecţii de pian", spune Aurelia Soci. Braşoveanca a absolvit Liceul Johannes Honterus, după care a studiat pianul, pictura şi limbile străine la Institutul Maicelor Ursuline din Sibiu, un fel de Conservator de Muzică la vremea aceea.

Cea mai frumoasă braşoveancă din 1928

Centenara îşi aminteşte, cu nostalgie, că a ajuns să fie aleasă cea mai frumoasă femeie a oraşului de la poalele Tâmpei, în anul 1928, dintr-o pură întâmplare. „M-a rugat o prietenă să merg cu ea să se înscrie la concurs. Când am ajuns acolo, cei din comisie m-au întrebat de ce nu mă înscriu şi eu, după care chiar au insistat. Am acceptat şi aşa am ajuns să fiu aleasă Miss Braşov. Dar asta a fost aşa de demult... Fosta-i lele când ai fost, vorba aia", râde centenara.

Rica a fost profesoară de muzică la un liceu din Săcele. Şi-a oprit însă activitatea de dascăl în 1935 când s-a căsătorit. După numai 7 ani de căsnicie, femeia a divorţat, moment în care fiicele ei, Minerva şi Monica, au fost despărţite. Minerva, cea mai mică dintre ele a rămas cu ea şi este cea care o îngrijeşte şi astăzi, pe când Monica a fost crescută de tatăl ei.

După divorţ, Aurelia Soci s-a angajat ca secretară la Uzina Tractorul, de unde a ieşit la pensie după 27 de ani de activitate. Deşi a trecut de 100 de ani, este încă în formă.

„Îmi plăcea mult natura. Vara urcam des pe vârful Piatra Mare, Postăvarul, chiar şi pe Omul, dar mă şi deplasam cu bicicleta. Iarna făceam schi şi patinaj. Mereu am respectat orele de somn, am încercat să mănănc la ore fixe şi numai mâncare gătită în casă. Niciodată nu am mâncat cât să mă ghiftuiesc şi nu am fumat", mărturiseşte Rica Soci. Totuşi, când vine vorba de mâncarea ei preferată, papara, centenara nu se dă în lături de la masă.

Alţi trei aşi pe care i-a avut în mânecă de-a lungul vieţii au fost: calmul, buna organizare şi optimismul. „Mama niciodată măcar nu îşi iese din fire. A primit de toate de la viaţă, dar le-a primit ca pe ceva normal şi nu a disperat. A căutat soluţii şi optimismul a caracterizat-o o viaţă întreagă. Chiar şi acum se trezeşte în fiecare dimineaţă cu zâmbetul ei frumos pe buze", spune fiica ei, Minerva Timariu, în vârstă de 75 de ani.

Pianistă desăvârşită

Pianul, marea pasiune a vieţii ei continuă să îi aducă zâmbetul pe buze şi astăzi. Cu toate că nu mai vede bine datorită unei boli pentru care nu există vindecare, Rica îşi mai încântă din când în când vecinii cu acorduri de pian. Tot ce îşi mai doreşte acum este: „să cad precum arborii, direct din picioare. Să nu fiu nevoită să zac la pat, să îi chinui şi pe cei de lângă mine", a încheiat Aurelia Soci.