Vechile tradiţii înving manelizarea. Paştele Blajinilor – o sărbătoare care se întoarce pe făgaşul firesc la Brăila
0La fel cum timpul vindecă rănile, la Brăila trecerea anilor pare a readuce vechile tradiţii pe făgaşul lor firesc. Acest lucru se observă din plin în felul cum se celebrează Paştele Blajinilor. Astfel, dacă în urmă cu doi-trei ani cimitirele răsunau de manele de jale şi se umpleau de fumul grătarelor cu mici, de data aceasta atmosfera a fost mult mai calmă.
Romii bogaţi nu şi-au mai adus boxele şi staţiile de amplificare printre cruci şi nici nu au mai afumat lumea cu grătare, preferând să facă parastas la mormintele rudelor cu mâncare gata preparată, adusă de acasă. În cimitirul „Sf. Constantin”, un fel de Belu al Brăilei, tot mai multe familii de romi îşi fac cavouri şi îşi înmormântează rudele. O consecinţă a acestui fapt este prezenţa, la Paştele Blajinilor, pe aproape toate aleile, a câte unei mese îmbelşugate.
"Noi facem altfel decât la români, care vin, dau de împărţeală şi pleacă. Dar noi dăm băutură, mâncare pentru sufletul la morţi şi încheiem la apusul soarelui. Aşa-i datina, cum făceau bunicii noştri, aşa facem şi noi acuma. Masa am scos-o pe alee fiindcă n-aveam loc s-o punem printre morminte. Dar nu deranjăm pe nimeni, mâncăm liniştiţi aici şi dăm de pomană şi la români, nu ţinem numai pentru noi”, ne-a explicat un rom ce purta pe cap pălăriea cu boruri largi specifică etniei.
Cerşetori la fel de mulţi dar mai puţin agasanţi
Şi în acest an, nevoiaşii şi-au umplut paporniţele cu felii de cozonac, ouă, peşte prăjit şi tot felul de alte preparate date de pomană de creştinii veniţi să-şi comemoreze răposaţii. Chiar şi cerşetorii au fost, însă, mai puţin agasanţi ca altădată, aşteptând să li se dea împărţeala fără a se năpusti peste credincioşii abia ajunşi la cimitir.
Brăilenii oferă împărţeală, după tradiţie, pentru sufletul celor dragi, iar după ce dau pacheţelele cu mâncare, cheamă preoţii să le binecuvânteze mormintele. Unii preoţi nu mai ajung, însă, la fiecare mormânt în parte ci preferă să citească pentru sufletele răposaţilor chiar la poarta cimitirului, pentru ca treaba să meargă mai uşor şi mai eficient. La intrarea în cimitirul "Sf. Constantin" erau, ieri dimineaţă, vreo cinci feţe bisericeşti care, ajutate de dascăli, citeau pomelnice, cu glas cântat. Lângă fiecare pomelnic, credincioşii puneau şi câte o bancnotă - două, cum cer tradiţiile mai noi.
Fiindcă nu pot lipsi de la serviciu, mulţi brăileni au mers la cimitir încă de duminică, dar şi ieri au fost aleile arhipline. Oameni de toate felurile au respectat tradiţia şi au venit să dea de pomană în amintirea celor dragi care nu mai sunt pe această lume. Mormintele s-au umplut de flori şi de candele aprinse, care puteau fi cumpărate de la puzderia de comercianţi poziţionaţi la intrarea în cimitire.
Ca imagine de ansamblu, Paştele Blajinilor a decurs mai civilizat decât în anii trecuţi în municipiul Brăila. Doar îmbulzeala de maşini de pe străzile adiacente cimitirelor a fost la fel de mare, dacă nu chiar mai mare.
În mediul rural brăilean, lucrurile se derulează mult mai calm, păstrându-se parcă mai mult decât la oraş specificul acestei tradiţii. Oamenii se duc la cimitir îmbrăcaţi cu haine de sărbătoare, aşteaptă liniştiţi să vină preotul ca să ţină slujba de pomenire, apoi împart alimentele pregătite de acasă. Fiindcă, în general, la sat toată lumea cunoaşte pe toată lumea, fiecare gospodină se străduieşte să prepare cozonacii cât poate de bine, pentru a nu se face de râs faţă de cei care primesc pomana.
Paştele Blajinilor – semnificaţii vechi şi noi
În calendarul ortodox Paştele Blajinilor nu figurează ca sărbătoare trecută cu roşu, dar cu toate acestea creştinii din zona Bărăganului pun mare preţ pe această tradiţie. De altfel, în mediul academic Paştele Blajinilor este privită ca o sărbătoare cu rădăcini păgâne dar cu influenţe creştine considerabile.
În credinţa populară, în prima luni de după duminca Paştelui se sărbătorea Paştele Blajinilor. In folclor, Blajinii mai erau cunoscuti si sub numele de Rohmani. Potrivit credintei populare, Blajinii fac parte din cei dintai oameni de pe pamant. Traiesc fara femeile lor, convietuiesc cu ele numai 30 de zile pe an in vederea procreatiei.
Blajinii, incapabili de a face rau, s-ar afla dincolo de lumea vazuta, pe unde se varsa Apa Sambetei, in delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocuparile Blajinilor sunt postul si rugaciunile pentru cei vii. Desi sunt virtuosi, nu stiu cum sa calculeze data Sfintelor Pasti. Oamenii le vestesc acestora ca a venit Pastele prin intermediul apei, aruncand pe ea coji de oua rosii.
Aceste semnificaţii şi-au pierdut, însă, din însemnătate. În prezent, credincioşii văd în această sărbătoare un prilej de a-şi pomeni morţii şi de a le trimite, simbolic, prin împărţirea de alimente, un fel de hrană spirituală pentru lumea de dincolo.
Citiţi şi