Lecţie de umanitate: spital transformat în cămin pentru bătrânii fără adăpost. Totul s-a făcut din donaţii, iar voluntarii locuiesc sub acelaşi acoperiş
0Un spital din comuna brăileană Viziru, închis în urmă cu opt ani, a renăscut graţie unei fundaţii. Aici locuiesc acum 22 de bătrâni care stăteau pe străzi, în parcuri sau în Gara de Nord din Bucureşti.
De trei ani, în comuna brăileană Viziru funcţionează o unitate modernă specializată în cazarea şi îngrijirea bătrânilor rămaşi fără adăpost. Aşezământul a luat fiinţă după ce o fundaţie umanitară a investit în renovarea fostului spital din localitate, care fusese închis în 2010.
Iniţiativa acestui aşezământ a avut-o Dana Borcea (49 de ani), asistent social, care, de mai bine de 10 ani, şi-a dedicat viaţa îngrijirii persoanelor fără adăpost. Ea a reuşit să adune în jurul său oameni cu suflet, dar şi cu posibilităţi material, care au pus umărul la renovarea şi dotarea cu mobilier şi aparatură modernă a centrului din comuna Viziru. Oameni din Spania, Austria, Franţa, Germania, SUA sau Begia, încântaţi de proiectul de la Viziru, au ajutat cu fonduri spitalul social. Totul s-a construit exclusiv din donaţii. De exemplu, tot mobilierul a fost donat de un spital catolic din Germania, care urma să se desfiinţeze.
Voluntar la Madrid
Povestea azilul de bătrîni din Viziru a început în urmă cu mulţi ani, pe vremea când Dana Borcea lucra în Spania. Aici şi-a deschis pentru prima data casă şi sufletul şi i-a ajutat pe sărmăni, iar proiectul a continuat firesc în România, unde şi-a dorit să ajute alţi oameni care trăiau sub cerul liber. „Am început să fac voluntariat în Spania, unde am lucrat câţiva ani şi unde, împreună cu nişte prieteni, m-am ocupat de oamenii străzii din centrul Madridului. Împreună cu unul dintre aceşti prieteni am primit în casă şase oameni ai străzii. I-am luat într-un apartament şi i-am ajutat să se reintegreze. Şi aşa am început totul. Atunci, tot ce făceam, făceam pe banii noştri.
În România m-am întors în urmă cu 15 ani şi am observat că pe străzi erau foarte mulţi bătrâni fără adăpost. De aici a pornit ideea de a face o casă pentru persoanele în vârstă ajunse în stradă. Meritul este al unei întregi echipe, oameni care au contribuit la creşterea acestui centru. Unii fără alţii nu am fi realizat nimic din ceea ce se vede astăzi. Ne bazăm pe ajutorul lui Dumnezeu în tot ceea ce facem“, spune Dana Borcea, coordonatorul centrului din Viziru.
Policlinică pentru oamenii din sat
Proiectul renovării vechiului spital din comuna Viziru a demarat în 2010, la scurt timp după ce unitatea medicală a fost închisă de statul român. Fundaţia „Casa Pâinii“, înfiinţată de Dana Borcea şi Sorin Neacşu, a obţinut prin încredinţare directă, pe o perioadă de 30 de ani, cu posibilitatea prelungirii contractului, clădirile de la Primăria din localitate, salvându-le astfel de la o degradare. Statul nu le oferă niciun spijin, totul (de la plata facturilor curente şi până la asigurarea lemnelor de foc) revine fundaţiei. Cu investiţii făcute din donaţii şi cu munca depusă exclusiv de voluntari, vechiul spital şi-a schimbat complet înfăţişarea.
Pe lângă spitalul caritabil, fosta unitate sanitară de stat adăposteşte şi o minipoliclinică pentru localnicii fără posibilităţi materiale: cabinet de stomatologie, pediatrie şi boli interne. Aici, o dată pe săptămână vin medici specialişi voluntari care tratează toţii pacienţii care cer ajutor. Se fac tratamente de urgenţă, extracţii dentare, ecografii, totul fără ca cineva să plătească. De multe ori, pacienţii primesc şi medicaţia necesară pentru diverse afecţiuni.
Se mai caută 11 bătrâni
Spitalul social este format din mai multe corpuri de clărire şi are o capacitate de aproximativ 40 de paturi. În prezent aici locuiesc 22 de bătrâni şi se fac demersuri pentru deschiderea unui alt corp de clădire, în care să fie cazate încă 11 persoane.
„S-a muncit mult, dar există şi satisfacţii. S-a făcut renovare de la cărămidă. Pacienţii noştri trăiesc în cele mai bune condiţii, am creat un mediu primitor, nu rece, anost, ca de spital. Chiar ne-am dorit ca oamenii să simtă căldura unui cămin. Au club, bibliotecă, grădină, interacţionează unii cu alţii, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure. Am vrut să fie un centru în care să nu le lipsească nimic“, a precizat Dana Borcea.
Bătrânii care ajung aici vin din diverse oraşe ale ţării. Unitatea medicală a încheiat colaborări cu mai multe spitale de urgenţă din ţară, inclusiv din Capitală, iar atunci când apare un caz social, pacientul stabilizat este transferat la Viziru, pentru a nu fi lăsat să trăiască în continuare pe străzi.„Spitalele ne anunţă când au astfel de cazuri, iar bătrânii sunt aduşi la noi cu salvarea, pentru nu fi lăsaţi de izbelişte. Pentru că avem foarte multe solicitări, vom mai aloca 11 locuri în căminul nostru“, spune coordonatoarea centrului.
Pentru că toată lumea să se simtă ca acasă, la Viziru, voluntarii şi bătrânii trăiesc la fel ca într-o familie. Dana Borcea şi cei 18 voluntari locuiesc tot acolo şi se gospodăresc pentru a nu le lipsi nimic. Au grădină de legume, solar şi o microfemă, pentru a avea cu ce se hrăni. Cultivă legume, cresc găini şi o vacă, iar toamna cămara se umple cu conserve pentru a trece mai uşor peste iarnă.
Pacienţii care pot şi doresc să muncească, pentru că sunt şi bătrâni imobilizaţi la pat, dau o mână de ajutor în grădină sau la bucătărie. Voluntarii stau la masă alături de bătrâni, iar activităţile se relaxare se fac în comun, pentru ca totul să fie cât mai distractiv.
Vă recomandăm şi: