Exclusivitate: interviu cu Moş Crăciun
0Actorul brăilean Florin Chirpac, 56 de ani, de la Teatrul de Păpuşi "Cărăbuş" din Brăila, dă viaţă, de mai bine 20 de ani, atât lui Moş Crăciun, cât şi Zeului Neptun, dar cu moşul se identifică de când se ştie.
Cu privirea ageră, zâmbitoare, mereu pus pe şotii, Moş Crăciun de la Brăila are o carieră de peste 20 de ani şi poate spune că a reuşit să se identifice cu personajul aşa cum puţini ştiu să o facă. Florin Chirpac, 56 de ani, este actor şi director al Teatrului de Păpuşi „Cărăbuş” din Brăila de 15 ani şi chiar dacă a intrat în pielea a mii de personaje, când îl întrebi care-i rolul vieţii sale, o spune simplu: „Moş Crăciun”.
Nu i-a fost niciodată greu să aleagă, însă recunoaşte că nu-i uşor să rămâi copil. „Copiii sunt deştepţi, sunt atenţi la detalii, dar mie nu-mi e greu deloc să fiu Moş Crăciun fiindcă mă pun în pielea lor şi îl port în suflet pe moşul acela pe care generaţia de astăzi şi-l doreşte”, spune Florin Chirpac, în timp ce împrumută cârlionţii albi ai celebrului Moş Crăciun.
Umblă agale, uşor şugubăţ, aruncând din picioare asemenea renului său Rudolph şi-şi propteşte toiagul în prag ori de câte ori copiii o cer.
„De mai bine de 20 de ani, eu sunt Moş Crăciun. Dacă vreţi, vă spun un secret: Pentru mine, Moş Crăciun este tot Moş Crăciun. Am o imensă bucurie când pot să aduc bucurie în sufletele copiilor, zâmbet pe chipurile celor mari. Chiar acest personaj este pentru mine un dar, un dar extrem de preţios, la care nu voi renunţa niciodată”, spune Moş Crăciun.
El deschide întotdeauna serbările de Crăciun în Brăila, el îi vizitează, în Ajun, pe cei mici, oriunde e chemat, şi are agenda plină încă din luna septembrie. Acum, în această perioadă, Moşul citeşte scrisorile copiilor. „Mă opresc oamenii pe stradă şi-mi dau scrisorile copiilor. Le citesc pe toate şi apoi «dau comandă» de cadouri”, spune Moşul.
Provocat să povestească o întâmplare haioasă din viaţa sa de moş, actorul răscoleşte în memoria bâtrânelului. „Odată, m-a oprit un domn pe stradă, eram cu trăsura, eram Moş Crăciun, şi mi-a dat scrisoarea nedeschisă a fiului său în care scria: «Dragă Moşule, te rog să mă ierţi, dar eu am luat banii din sertar şi promit să-i pun la loc dacă mă ierţi. Nu vreau nici un cadou. Iertarea e cadoul tău». L-am căutat de îndată pe stradă pe tătic, nu l-am găsit. Îl caut şi astăzi să-i cer iertare în numele fiului său, care, probabil, acum e adolescent”, povesteşte Moş Crăciun.
„Nu-mi e greu să fiu Moş Crăciun fiindcă mă pun în pielea copiilor şi îl port în suflet pe moşul acela pe care generaţia de astăzi şi-l doreşte”, Florin Chirpac, MOŞ CRĂCIUN
Povestea toiagului lui Moş Crăciun
Moş Crăciun are aceeaşi ţinută roşie din saten de ani de zile, pe care o cârpeşte din când în când, o spală şi o îngrijeşte şi o ţine la loc de cinste în Teatrul de Păpuşi „Cărăbuş”. Din când în când, piaptănă zulufii alb-aurii şi se bucură asemenea unui copil la gândul că mai e puţin şi va îmbrăca din nou uniforma Moşului. Toiagul e şi el pus, într-un colţ, împachetat şi şlefuit asemenea baghetei unei zâne. „Toiagul ăsta are valoare sentimentală. Eram în Mangalia şi am văzut cu cineva a smuls un pin şi l-a aruncat, pe stradă. Mi-am zis că, luând toiagul pot să salvez spiritul pinului. Şi aşa am făcut”, a spus Moş Crăciun. De atunci, toiagul, cel cu trei noduri suprapuse, a intrat în legendă.
Din culise
Actorul povesteşte că micuţii sunt cei mai duri critici ai săi, dar şi cei mai îndrăgiţi omuleţi de pe faţa pământului. „Când sunt în prezenţa lor, mă simt şi eu copil. Rolul vine de la sine. Niciodată nu repet, poate doar aşezarea pe scaun, care nu trebuie să fie una clasică, de om tânăr, ci uşor aruncată, a istovire”.
Şi moşul chiar aşa face. Intră nu cu „Ho, ho, ho”, ci cu „Oh, oh, oh”, scrutează auditoriul, se scarpină în barbă, minunat de atâtea chipuri gingaşe, apoi intră în rolul de bunic autentic şi se aruncă de la vreo 30 de centimetri în jilţ. Figura place atât copiilor, cât şi celor mari.
Nu dă drumul toiagului şi nici sacului din care, îndrăzneţ, scoate capul un căluţ din pluş. El e Moş Crăciun care, atunci când copiii aplaudă se veseleşte şi încearcă o mişcare de dans atipic din mâinile-i de bâtrânel care a împachetat mii de jucării. „Mişcarea asta cu mâinile care mimează aplauze dar nu reuşesc să se atingă, ci doar se intersectează e una care stârneşte râsul, îi relaxează pe copii”, spune Moş Crăciun. Apoi, Moşul intră în joc şi-i întreabă dacă au fost cuminţi. Le pune mai multe întrebări la care ei ridică mâinile afirmativ. Întrebarea cheie vine la mijlocul serbării şi, întotdeauna, e alta. Poate fi: „L-a alergat mami pe tati cu făcăleţul?”, „A fost tati obraznic?”...
Şi copiii, involuntar ridică mâinile, obişnuiţi cu întrebările de mai înainte. Momentul stârneşte râsul şi pregăteşte, practic, momentul următor: fiecare copil spune poezia pe care o repetă de ceva vreme.
Florin Chirpac a absolvit Institutul de Artă teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale. De-a lungul carierei sale a dat viaţă multor personaje pe scena teatrului de păpuşi sau a teatrului „Maria Filotti”, dar brăilenii îl cunosc cel mai bine pentru rolurile pe care le face an de an de mai bine de două decenii: Moş Crăciun, în perioada sărbătorilor şi Zeul Neptun la festivităţile de Ziua Marinei. „Oamenii aşa mă văd, aşa se gândesc la mine. Din păcate lumea a încetat să mai vină la teatru de aceea o astfel de apariţie contează cât zece spectacole fiindcă toţi oamenii te văd acolo”, spune actorul.
Pe Moş Crăciun l-a întruchipat prima dată la rugămintea unei doamne care a vrut să-i facă o bucurie fetiţei ei. Mărturiseşte că s-a lăsat cu greu convins să joace rolul lui Moşului pentru că i se părea ciudat.
„O doamnă m-a rugat să-l fac pe Moş Crăciun pentru fetiţa ei. La început nu voiam. I-am spus că nu am costum şi mi-a făcut costum. Apoi i-am spus că nu am barbă şi mi-a făcut şi barbă. Până la urmă am fost Moş Crăciun. Cei care m-au văzut, au vrut şi după aceea să fiu Moş Crăciun pentru copiii lor”, povesteşte Florin Chirpac.
Actorul îşi aminteşte că prima dată când a simţit cu adevărat cât de mult înseamnă acest personaj pentru micuţii care cred în el, a fost atunci când a venit pe lume nepoţica lui. „A fost o perioadă când făceam asta în virtutea inerţiei, dar în momentul când am avut o nepoţică, atunci am simţit câtă bucurie pot aduce în sufletul copiilor. Copiii sunt fascinaţi de această prezenţă. Este impresionantă raportarea lor la Moş Crăciun, cum cred în acest personaj mitic. Este o zonă superbă a copilăriei să poţi să crezi”.
„Nu l-am făcut pe Falstaff, dar l-am făcut pe Moş Crăciun”
Chiar dacă are un mare regret, acela că nu a avut ocazia să-l interpreteze pe Falstaff, actorul se bucură că poate să fie an de an Moşul, să se plimbe cu trăsura pe străzile oraşului şi să aducă bucurie tuturor care vin să-l vadă. „A fost visul meu să-l interpretez pe Falstaff. Nu l-am făcut pe Falstaff, dar l-am făcut pe Moş Crăciun şi nu aş vrea să scap pentru nimic în lume plimbarea Moşului pe străzile Brăilei. Cred că aduc o mare bucurie oamenilor, nu doar copiilor pentru că atunci când părinţii şi bunicii îşi văd copiii atât de fericiţi, este o bucurie şi pentru ei”, mai spune actorul.