Exclusiv: De ce se înarmau românii pe vremea lui Terente. Dar acum?!

În 1925, recordul era deţinut de marele boier de os domnesc Constantin Şutzu, care deţinea, împreună cu soţia, Elisabeta, nu mai puţin de 7 arme de foc. Peste 500 de plugari, comercianţi, industriaşi, învăţători, moşieri, funcţionari, medici, preoţi şi primari brăileni au solicitat, între 1925 şi1927, una sau mai multe arme de foc.

Deşi acum au cu totul alte motive pentru care poartă arme, brăilenii nu se dezmint. Pe atunci, jumătate din ei erau plugari. Acum, ţăranii cu arme de foc pot fi număraţi pe degete.

Istoricii spun că armele foloseau la autoapărare, însă era vorba şi de o "modă" a acelor ani. Bărbaţii fără arme la şold parcă nu erau bărbaţi adevăraţi.

Peste 200 de plugari brăileni solicitau, la scurt timp după capturarea banditului Terente, carabine, puşti de vânătoare şi revolvere.

Tot atunci, circa 65 de comercianţi, afară de industriaşi, funcţionari, băcani şi meseriaşi obţineau, la rândul lor, arme de foc.

Din 25 iulie 1925 şi până în 25 iulie 1927, nu mai puţin de 21 de învăţători din judeţul Brăila, plus patru preoţi purtau, cu mândrie, arme letale, fie ele de vânătoare sau revolvere de buzunar.

Brăileanul Mihail T. Naum, elev al Şcolii de Infanterie

Educaţie cu pistolul la şold

Şi astăzi mai sunt dascăli care deţin permise de port-armă, semn că profesia respectivă nu e deloc lipsită de pericole.

"Colega mea, Carmen, este profesoară în Balta Brăilei. Stă cu gazdă într-un sătuc şi are autoturism 4x4 şi armă pentru autoapărare. Ca femeie, nu s-ar descurca altfel în pustietatea aceea", ne-a declarat o profesoară de la Măraşu, al cărui nume, din motive lesne de înţeles, nu-l putem da publicităţii.

Arme de fiţe

Şerban Teodorescu, învăţător în comuna brăileană Bordei Verde, avea, în anul 1925, o armă de vânătoare cal. 16, model "Bacard", un revolver cal. 6 şi o armă germană de foc, pe care o ţinea acasă, în panoplie.

"În acea perioadă, autorităţile le-au dat arme coloniştilor români din Cadrilater, pentru autoapărare. Erau atacaţi de bandele de comitagii bulgari ("revoluţionari" care luptau pentru "eliberarea provinciei"). Tot ceea ce însemna elita satelor avea armă. La Brăila, însă, era mai mult o modă de a purta arme", a precizat dr. Adrian Trifan, istoric la Muzeul Brăilei.

Coniţele, încântate de arme!

Moşierii, cele mai multe arme

Pe primele locuri în ceea ce priveşte numărul de arme deţinute, erau, în perioada interbelică, marii proprietari de pământuri şi de fabrici de la Brăila.

Boierul de os domnesc Constantin Şutzu, proprietarul întinselor moşii şi a conacului de la Şuţeşti, avea, împreună cu soţia, 7 arme, cele mai multe fiind folosite la vânătoare. Coniţa Elisabeta avea, numai ea, un revolver cu şase focuri şi o armă de vânătoare.

Mihail Filote, moşier la Batogu, deţinea 5 arme de foc, la fel Radu Goga, de la Surdila Greci, precum şi rentierul englez Paul Lambert, de la Chiscani.

Nici preoţii nu ocoleau armele. Preotul Bobeică, de la Scorţaru Vechi, deţinea, legal, un revolver. Patru preoţi şi cam tot atâţia primari şi medici din judeţul Brăila deţineau, pe atunci, arme letale.

Arhivistul consilier Ştefania Botez

"Chiar şi după capturarea banditului Terente, brăilenilor le era teamă de tâlhari. Erau nevoiţi să-şi păzească avutul şi să-şi apere familiile. Aşa se explică existenţa armelor de foc în număr mare, în toate păturile sociale", a precizat arhivistul Ştefania Botez.

"În acest moment, la Brăila sunt 1.147 deţinători legali de arme letale (de vânătoare) şi 606 deţinători de arme neletale (de autoapărare, cu aer comprimat şi pentru tir sportiv). La aceştia, se adaugă 8 deţinători legali de arme de foc letale, incluşi în categoria demnitari, poliţişti şi magistraţi", a precizat purtătorul de cuvânt al Poliţiei, inspectorul Jenel Şogor.

Inspector Jenel Şogor, purtător de cuvânt al IPJ Brăila