Cei mai viteji dintre români. General maior Constantin Mihalcea, singurul brăilean cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincţie conferită unui veteran de război

La vârsta de 99 de ani, generalul maiorul de brigadă Constantin Mihalcea  se poate mândri cu faptele sale de eroism. Şi-a scăpat camarazii din iadul de la Stalingrad, a văzut moartea cu ochii şi a făcut cunoştinţă cu lagărele naziste. Este unul din cei 12 cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”, care mai sunt în viaţă în toată ţara.

Generalul maior de brigadă (ret.) Constantin Mihalcea, la cei 99 de ani ai săi, completează cu uşurinţă Sudoku şi povesteşte cu mult patos despre trecutul său, despre oamenii pe care i-a cunoscut, despre războiul purtat în Răsărit, pentru dezrobirea Basarabiei. A ajuns până la Stalingrad, de unde a reuşit să scape cu viaţă, acoperindu-se de glorie, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, cu „Steaua României”, „Coroana României”, „Meritul Militar” şi alte distincţii, fiind unul din cei 12 cavaleri în viaţă ai României. În anii 90, trăiau 195 de cavaleri ai Ordinului „Mihai Viterazul”.

„A doua zi de Crăciun, mi-am salvat camarazii de la moarte şi prizonierat”, povesteşte veteranul.

Constantin Mihalcea a absolvit Liceul „Unirea”din Focşani  în anul 1932, apoi Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie. La 22 iunie 1941, a intrat în Basarabia, alături de întreaga Armată Română, în calitate de ofiţer al Regimentului 3 Artilerie Focşani.

„Am participat la eliberarea Basarabiei, la trecerea Nistrului şi la luptele din Ucraina, de la Bug şi Nipru. Am ajuns până în Crimeea, Caucaz, Istmul Pericop, Krasnodar şi stepa Kalmucă, la sud de Stalingrad. Odată, calul pe care-l aveam m-a scăpat dintr-un câmp de mine, altădată s-a lipit brusc de un zid, tocmai când trecea un avion rusesc”, povesteşte generalul Mihalcea.

A doua zi de Crăciun, în 1942, pe când se aflau în sudul Stalingradului, românii au fost atacaţi de o divizie sovietică, susţinută de tancuri T-34 şi aviaţie. Erau -20 grade Celsius şi locotenetul Mihalcea a reuşit, de unul singur, să-şi salveze oamenii din subordine, pentru ca, în final, să scape şi el, ţâşnind cu calul printre două blindate inamice. A primit pentru aceasta Ordinul „Mihai Viteazul”.

Aflat la studii în Germania, în 1944, ofiţerul român e luat prizonier, după lovitura de stat de la 23 august. A rămas într-un lagăr, la 50 km. de Berlin, până în iulie 1945, alături de alte mii de ofiţeri aliaţi, fiind eliberat de sovietici. „Am slăbit 30 de kilograme, pentru că ne supuneau unui regim de înfometare”, îşi aminteşte generalul. Constantin Mihalcea s-a aflat şi pe lista neagră a comuniştilor, pentru că luptase în Răsărit. Nu e de mirare că, în 1955, a fost scos din armată. Până la pensionare, şi-a desfăşurat activitatea ca inginer. 

Mini-interviu

Care este cea mai mare mulţumire?

Am lăsat ceva în urma mea. Tot ceea ce vreau este ca Dumnezeu să aibă grijă de mine. Am primit o „diplomă de longevitate” de la camarazii veterani şi sunt foarte mulţumit.

Vă consideraţi un norocos?

Da, ţinând cont de faptul că am scăpat viu de la Stalingrad şi din lagărul din Germania, în condiţiile în care, atunci, acolo, au fost otrăviţi 2.000 de ofiţeri italieni. 

Ce vă place să faceţi cel mai mult?

Vreau să vă spun că, la vârsta mea, mi-am păstrat inteligenţa, luciditatea. Îmi place să completez Sudoku, am toate revistele săptămânale, am inclusiv reviste primite din Canada. Am hernie, un accident vascular cerebral, sufăr de Parkinson, am probleme cu ficatul, bila şi intestinele şi, cu toate acestea, mi-am păstrat pasiunea pentru Sudoku.

Un pensionar fericit?

Nu-mi place că sunt „un întreţinut al societăţii”. Mi-am făcut datoria pe câmpul de luptă, am fost pe lista neagră a autorităţilor comuniste şi am fost scos din armată pe motiv că am luptat contra ruşilor. Am muncit apoi ca inginer, am lăsat ceva în urmă, însă acum, ca pensionar, mă simt „întreţinut” şi nu-mi place.