Când poate fi dusă o persoană la Poliţie şi de ce drepturi beneficiază. Ce excepţii sunt prevăzute în cazul dreptului de a fi asistată de un avocat

Potrivit modificărilor legislative aduse legii nr. 192 din 2019, poliţistul poate conduce, una sau mai multe persoane, la sediul poliţiei, în câteva situaţii expres prevăzute de actul normativ.

Poliţistul este îndreptăţit să conducă o persoană la sediul poliţiei, atunci când:

-Persoana nu poate prezenta un act de identitate şi nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice;

-din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanţelor ori a bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;

-prin acţiunile sale periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a sa ori a altei persoane, sau ordinea publică;

-luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică.

Persoana condusă la sediul poliţiei are următoarele drepturi:

-de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliţiei;

-de a fi informată cu privire la drepturile ce îi revin;

-de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii;

-de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în condiţii care să asigure confidenţialitatea, precum şi de a nu da nicio declaraţie fără prezenţa acestuia, cu excepţia comunicării datelor de identificare ori a unor informaţii necesare înlăturării unei stări de pericol iminent la adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a sa ori a altei persoane;

-de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu privire la măsura luată;

-de a solicita informarea reprezentanţilor diplomatici ai statului de provenienţă, în cazul cetăţenilor străini;

-de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de aceasta;

-de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, în situaţia în care nu vorbeşte, nu înţelege limba română, nu se poate exprima sau prezintă handicap auditiv ori surdocecitate.