Tramvaiele, un veritabil pericol public pentru botoşăneni

Adevărate relicve, tramvaiele pot deraia în orice clipa din cauza căii de rulare. Şinele tocite şi uzate se rup zilnic, iar singura soluţie găsită de autorităţi este banalul aparat de sudură. Numai o minune a făcut ca până în prezent să nu se întâmple o tragedie. O recunosc chiar şefii Eltrans, societatea care administrează acest mijloc de transport.

Reabilitarea completa a căii de rulare, dar şi a mijlocelor de transport implică însă costuri care pot depaşi bugetul Primăriei pe un an întreg. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât tramvaiele sunt pline zilnic de copii. 

Din anii 1990 tramvaiul este principalul mijloc de transport în comun din Botoşani. Tot de atunci însă calea de rulare nu a mai fost schimbată. Cu alte cuvinte şinele pe care zilnic rulează vagoanele de tramvai au o vechime de aproximativ 20 de ani.

Acestea în ultimii 10 ani au început să se degradeze tot mai mult, de la un an la altul. În ultimul an, calea de rulare a ajuns să transforme o călătorie cu tramvaiul într-una aproape pe viaţă şi pe moarte. În special pe strada Primăverii, şinele se rup zilnic şi când nimeni nu se aşteaptă. În această săptămână nu mai puţin de cinci ore a durat intervenţia la şină ruptă pur şi simplu în bucăţi.

Să nu îşi închipuie nimeni că a fost înlocuită sau au fost utilizate echipamente speciale de îmbinare. A fost în schimb folosit ca şi acum 20 de ani acelaşi remediu pentru şinele rupte: aparatul de sudură. Deşi călătorii bucuroşi că se pot deplasa cu doar 1,5 lei, Botoşaniului, nu sesizează , în orice clipă s-ar putea petrece o tragedie, un vagon să deraieze de pe şinele tocite, deja fără aderenţă.

Conducerea societăţii Eltrans deja are coşmaruri cu ceea ce s-ar putea întâmpla din cauza caii de rulare ieşită de mult din uz. 

”Chiar ieri am avut o deraiere în Primăverii. Nu mai spunem că strada primăverii este ca după bombardamente. Când dă canicula nu ştim cum o să ne descurcăm, prevedem că toată şina va ieşi din profil. Şi noapte visez numai deraieri”, a declarat Victor Ivănescu, director Eltrans. 

Starea proastă în care se află calea de rulare a fost observată însă şi de mulţi trecători. 

”Arată într-un hal fără de hal. Ferească Dumnezeu, ce nenorocire se poate întâmpla acolo. Sunt inconştienţi”, a precizat Ştefan Jechel.

 Unui alt botoşănean şinele îi par de-a dreptul neschimbate.

 ”Păi eram eu mic când au tot început ăştia să sudeze pe aici. Cred că au mai bine de 10 ani de cînd tot le peticesc. O să se dezintegreze într-o zi”, a spus Florin Leferman.

Tramvaie piese de muzeu

Şinele nu sunt singurele antichităţi din administrarea societăţii Eltrans. Mai mult decât atât calea de rulare este o adevarată  ”adolescentă”, în comparaţie cu vagoanele de tramvai. Acestea au fost importate din Germania, sau cu alte cuvinte au fost aruncate la gunoi de nemţi iar românii le-au primit cu braţele deschise. Acestea circulau pe străzile din Dusseldorf în anii '70. Chemaţi pentru consultări în privinţa mijloacelor de transport în comun, nemţii sosiţi la Botoşani erau cât pe ce să le cumpere şi să le ducă la muzeu.

 ”Când au fost pe aici, le făceau poze. Le plăceau să meargă cu ele, parcă erau de muzeu”, susţine amuzat Victor Ivănescu.

Spre deosebire însă de calea de rulare ”bătrânicile”, din depourile Eltrans-ului sunt 100% sigureÎn anul 2011, Eltrans a achiziţionat şi ceva tramvaie mai ”noi”. Atunci au fost achiziţionate tot din Germani 11 tramvaie marca Tatra, fabricate în anii '80.

Cu buzunarele goale, tramvaiele sunt pe cale de dispariţie

Cu o cale de rulare aproape distrusă, tramvaiul dintr-un mijloc de transport pitoresc şi ecologic se poate transforma în orice clipă în pericol public. Din păcate la Botoşani tramvaiele sunt prinse într-un cerc vicios: vagoanele prea vechi nu s-ar potrivi cu o cale de rulare nouă, iar calea de rulare veche nu ar fi compatibilă, nici măcar cu tramvaie fabricate în anii '90. Singura soluţie ar fi înlocuirea totală, atât a caii de rulare cîât şi a vagoanelor. Din păcate, numai schimbarea căii de rulare, ar risca să înghită tot bugetul Primăriei pe un an de zile. 

”Păi un kilometru de cale de rulare costă un milion de euro. Avem 16 kilometri în Botoşani. Deci în total 16 milioane de euro. Este imposibil aşa ceva”, a mai spus directorul Eltrans. Reprezentanţii municipalităţii sunt de acord cu şeful tramvaielor botoşănene: prea scump, mult prea scump.  Edilii aşteaptă însă să fie binecuvântaţi, fie cu bani europeni petru reabilitarea infrastructurii, fie iau în calcul varianta unui mijloc de transport în comun alternativ. 

”Intenţia noastră este de a încuraja, transportul electri şi ecologic, dar această cale de rulare necesită o investiţie pe care Primăria trebuie să o facă, iar costurile sunt foarte mari. Avem în vedere aceste reabilitări, dar doar în momentul în care putem accesa fonduri europene pentru că cu bugetul Primărie nu putem reabilita întreaga cale de rulare.”, a explicat Cosmin Andrei viceprimar în cadrul Primăriei municipiului Botoşani.

Mii de elevi şi bătrâni circulă cu tramvaiul

Tramvaiul este un mijloc de transport intens folosit de elevi şi pensionari. Tocmai de aceea îngrijorarea reprezentanţilor firmei Eltrans, privind siguranţa transportului creşte. De multe ori tramvaiele circulă pe şinele făcute ferfeniţă înţesate cu copii şi adolescenţi care se întorc acasă de la şcoală. Nu mai puţin de 4500 de abonaţi are Eltras-ul dintre care majoritatea sunt elevi şi pensionari.

 ”Merg zilnic cu tramvaiul. Păi mă lasă chiar în faţa şcolii şi de abonament îmi dau bani ei mei.”, susţine Diana, elevă la un liceu din zona industrială a oraşului.

  Cei cinci lei daţi pe abonament, cu călătorii pe un an de zile reprezintă o mană cerească şi pentru pensionari.

 ”Păi cât merg de acasă la piaţă. Mă lasă chiar aici aproape, numai trec strada. Cât îi 5 lei pe tot anul şi cu taxiul nu îmi permit”, a spus Sofia Cordun.

 Mulţi alţi botolăneni care nu îli permit o cursă cu taxiul preferă să ofere 1,5 lei pe un bilet de tramvai. Iar cele două linii care străbat tot oralul reulesc să îi aducă aproape pe toţi clienţii aproape de casă. Numai din abonamente, Eltrans a făcut aproxiamtiv 5000 de euro, anul trecut, bani care de abia ajung societăţii pentru mentenanţă, adică pe scurt aparatul de sudură şi meşterul care sudează, dar şi pentru salariile angajaţilor. În aceste condiţii fără modernizarea infratructurii, tragediile pe traseele tramvaielor vor fi probabil imposibil de evitat.