Sfinţii făcători de minuni din nordul Moldovei. Locurile în care aceştia au suferit în pustnicie
0În judeţul Botoşani se află două locuri de pelerinaj mai puţin faimoase dar unde se petrec minuni adevărate, spun credincioşii. Este vorba despre o grotă în care a trăit un pustnic rus sanctificat dar şi casa în care a văzut lumina zilei, cel mai nou sfânt român.
Locurile în care au trăit sfinţii sunt de veacuri căutate de pelerini cu speranţa înfăptuirii unei minuni. Unele sunt faimoase în toată lumea, altele mai puţin cunoscute şi mai izolate. În judeţul Botoşani, de exemplu, se află două locuri în care credincioşii din toată ţara, care au auzit de ele mai ales prin intermediul cunoscuţilor vin să-şi caute izbăvirea sau să ceară un miracol.
Este vorba despre peştera Sfântului Onufrie din Vorona şi casa părintească a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, de la Păltiniş, unul dintre cei mai recenţi sfinţi din istoria României.
Minunile nobilului rus care a renunţat la tot pentru pustnicie
Unul dintre cele mai puternice locuri, din nordul extrem al Moldovei, atunci când vine vorba de minuni este cu siguranţă o peşteră calcaroasă săpată într-un deal din comuna Vorona, judeţul Botoşani. Este o formaţiune situată departe de ochii lumii la care se ajunge prin pădure şi pe un drumeag abrupt care străbate formaţiunile calcaroase.
Aici se spune că a trăit un pustnic rus, Sfântul Onufrie. Povestea acestuia este fascinantă. Se spune că era un bogat nobil rus din secolul al XVIII lea. A fost chiar guvernator al unei provincii ruseşti de pe teritoriul Ucrainei de astăzi şi era extrem de puternic. Nu se ştie de ce, la un moment dat a renunţat la tot şi în jurul anului 1749 a plecat pe jos unde a văzut cu ochii în haine de pustnic. A ajuns în zona Voronei, unde se aflau codrii întinşi. Aici şi-a găsit sălaj într-o peşteră calcaroasă din pădure.Casa memorială a Sfântului Ioan Iacob de la Păltiniş FOTO Cosmin Zamfirache
A trăit 25 de ani în codru şi se spune că mânca odată pe zi şi dormea doar trei ore, restul petrecând pentru meditaţie şi rugăciune. Onufrie a fost găsit de un preot din zonă şi dus la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Aici a murit la 90 de ani. Sfântului Onufrie îi sunt atribuite o serie de minuni.
Una dintre cele mai cunoscute ar fi fost mărturisită chiar de voievodul Moldovei Mihai Sturza. Acesta avea moşii la Botoşani şi în timpul unei partide de vânătoare în zona Voronei a ajuns şi la mănăstirea unde era îngropat Sfântul Onufrie, sub un măr.
Era însoţit de fiica sa bolnavă de epilepsie. La un moment dat fata a mâncat un măr din pomul aflat lângă mormântul sfântului. După o perioadă fata s-a însănătoşit. Voievodul a dat ordin pentru exhumarea Sfântului iar Onufrie ar fi fost găsit neputrezit. A fost depus într-o raclă care se află şi astăzi la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Se spune că Sfântul ar mai fi făcut şi alte minuni.
Sunt destui credincioşi care urcă pantele abrupte pentru a ajunge la peştera Sfântului dar şi la racla cu moaştele sale căutând un miracol.
Sfântul de pe malurile Prutului
Unul dintre cei mai importanţi sfinţi români contemporani este fără îndoială Ioan Iacob Hozevitul. Născut la Botoşani acesta a trăit ca pustnic în Ţara Sfântă, mai ales în zona Hozeva din Iordania. Ioan Iacob Hozevitul a rămas cunoscut pentru blândeţea sa, tratând ca medic omeni de toate rasele şi confesiunile.
A trăit mult în zona Iordaniei şi a pustiului dintre Belteem şi Marea Moartă. Ioan Iacob a dus o viaţă grea în copilărie rămânând orfan de ambii părinţi. Era un copil deştept şi atras de învăţătură, născut în anul 1913, la Păltiniş, o comună pe malurile Prutului, în judeţul Botoşani, chiar la graniţa cu Ucraina.
Încă din adolescenţă a ales calea mănăstirii. A mers la Neamţ şi după aceea a plecat către Israel, visul său fiind să slujească în Ţara Sfântă şi să urmeze calea Sfântului Ioan Botezătorul. A ajuns iniţial la mănăstirile din zona Bethleem-ului şi a slujit ca bibliotecar şi infirmier. Cu această ocazie îi trata până şi pe soldaţii arabi răniţi în război.
Mai apoi a ales calea predicii în pustie la fel ca Ioan Botezătorul. Ioanichie unul dintre ucenicii săi spune că mânca doar odată pe zi şi dormea cu capul pe o piatră în peşterile de la Colomona. Pe lângă rugăciune acesta a dus şi o amplă activitatea culturală, traducând din greacă numeroase lucrări religioase printre care şi Acatistul Adormirii Maicii Domnului.
Viaţa Sfântului Ioan Iacob în deşert a fost plină de pericole fiind ameninţat de şerpi veninoşi, hiene, dar şi de frig sau malnutriţie. Sfântul Ioan Iacob a murit în suferinţă la numai 47 de ani, în anul 1960. A fost canonizat în anul 1992 de Biserica Ortodoxă Română constantându-se că trupul său era neputrezit. Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim i-a depus trupul într-o raclă în biserica Sfântul Ştefan din ”Ţara Sfântă”, devenind loc de pelerinaj pentru credincioşi din toată lumea.
Mai puţin cunoscut este însă faptul că în satul său natal, la Păltiniş, casa în care a trăit, în copilărie, a fost amenajată şi transformată în muzeu. La rândul său casa a devenit loc de pelerinaj iar localnicii se simt ocrotiţi de sfânt. Mulţi spun că aici au loc minuni, la fel ca în Hozeva.