Portret/ Mitică Lungu, frizerul de cursă lungă din Botoşani

Toată lumea îl ştie de Nea Mitică, frizerul din Centrul Vechi. Tunde sau bărbiereşte în acelaşi loc de peste 50 de ani, la „Favorit“, şi are o listă lungă de clienţi fideli. A început meseria încă de pe vremea când nu existau hair-stylişti, saloane de frizerie sau maşini electrice de tuns.

Cu jumătate de secol în urmă folosea doar foarfecele şi briciul, iar meseria se fura.

„Pierdeam ore întregi la frizerie ca să mă uit cum se tunde lumea. La vremea aia aproape toţi frizerii erau evrei şi nu prea era nimeni doritor să te înveţe ceva. Evreii ştiau cum să fixeze tarifele ca să-şi atragă clienţii în frizerie. Îmi plăcea aşa de tare meseria asta, că am reuşit să mă înscriu mai târziu la o şcoală profesională după care am practicat meseria asta toată viaţa“, povesteşte Mitică Lungu.

Tundea italieneşte

În urmă cu peste 50 de ani, nu oricine avea posibilitatea să se tundă la un frizer meseriaş. O tunsoare dura câteva ore pentru că unii clienţi, din înalta societate, doreau frizuri sofisticate. „La mine veneau îndeosebi şefii târgului. Îşi trimiteau câte un subaltern şi se anunţau că vor veni să se tundă. Se purta mult tunsoarea italiană, cu cărare pe o parte şi părul ondulat. Înainte de a aşeza frizura, frecţia era obligatorie. Tinerii se tundeau mai ales sport, adică periuţă“, îşi aminteşte zâmbind frizerul.

Moda tunsorilor era dictată de singura revistă de profil care apărea pe piaţă şi la care frizerii cu staif trebuia obligatoriu să fie abonaţi.

„Frizurile aveau stil“

„Revista se chema «Coafura» şi apărea trimestrial. O studiam şi noi, dar şi clienţii se orientau din revistă pentru a-şi alege tunsorile. Frizurile aveau stil, lumea era disciplinată. Nici tineretul nu avea curajul să ceară o tunsoare extravagantă. Nu exista să te tunzi cu ţepi în cap ca acum, să nu te mai recunoşti după ce te uiţi în oglindă. Acum tinerii se duc la hair-stylist să se tundă, nu mai vor tunsori clasice“, spune Mitică Lungu.

Bătrânul frizer lucrează în continuare în salonul pe care a reuşit să şi-l cumpere din economiile făcute timp de o viaţă.

Frizeria din Centrul Vechi a devenit o afacere de familie şi a angajat un hair-stylist şcolit la Londra pentru a face faţă cerinţelor modei.

Munceşte şi la pensie

Frizerul este numlţumit şi de venitul de la stat. „Cu toate că am muncit o viaţă, pensia este prea mică şi nu-mi ajunge ca să mă descurc cu banii. Pe vremea lui Constantinescu am ieşit cu o pensie de 350 de lei, iar după câţiva ani mi s-a recalculat pensia şi am ajuns să primesc 590 de lei. Pe de altă parte, un meseriaş adevărat nu renunţă niciodată la meserie“, spune în final cel mai în vârstă frizer din Botoşani.

Profil

Născut: 22 noiembrie 1939, Botoşani.
Studii: Şcoala Profesională de Frizerie.
Familie: Este căsătorit, are cinci copii.

Întrebări şi răspunsuri

Dacă ar trebui să luaţi viaţa de la capăt, ce meserie aţi alege?
Tot frizeria. Eu am o teorie, că fiecare om îşi are locul lui şi nu poate fugi de destin. Dacă ar fi s-o iau de la capăt, cu siguranţă că aş lucra cu aceeaşi pasiune în meseria asta. Cred că pentru asta m-am născut, să tund oameni.

Aţi pregătit mulţi ucenici?
Nu mai ştiu pe câţi i-am învăţat eu să tundă, dar toţi care au stat pe lângă mine au învăţat meserie şi nu cred că se fac acum de râs. Sunt şi şcoli de frizeri unde înveţi teorie şi te alegi cu o diplomă la urmă. Din păcate, nu toţi cei cu diplomă de frizer ştiu şi să tundă. Copiii mei au moştenit meseria de frizer.

Ce-i place
Îi plac dreptatea şi adevărul, pentru că minciuna duce inevitabil la ruină. „Toţi ar trebui să fie corecţi, să-şi câştige existenţa prin muncă cinstită“, spune Mitică Lungu. 

Ce nu-i place
„Nu-mi place că nu este dreptate. Se tot vorbeşte mult despre asta. În realitate oamenii sunt judecaţi strâmb. Nu-mi place că un om obişnuit moare cu dreptatea în mână“, adaugă frizerul.