PORTRET/ Mihai Nichiteanu - A adunat un secol de peliculă

Mihai Nichiteanu a surprins peste un milion de imagini şi este cel mai vechi fotograf din Botoşani. Lucrează încă în atelierul lui din centru.

La 72 de ani, Mihai Nichiteanu nu se poate despărţi de pasiunea sa de-o viaţă, fotografia. Şi-a însuşit meseria de pe vremea când pozele erau o raritate. „Pe vremea aceea era un renumit fotograf în oraş, un anume Alexevici. El m-a învăţat să fac primele poze şi din acel moment mi-am dorit să ajung ca el. A fost foarte  greu. Nu era curent electric şi nici aparatură nu se găsea. Mi-am cumpărat cu 1.800 de lei un aparat Moscova 5 pe film lat, de 8 milimetri“, îşi aduce aminte pensionarul.

Cel mai greu i-a fost când nu găsea pe piaţă dispozitive de mărit fotografia. „Aşa că mi-am făcut unul, eu singur. Am construit bucată cu bucată un aparat de mărit din scânduri, cu un dispozitiv de lentile din sticlă. Curent electric nu era pe vremea aceea şi, în loc de bec, am pus o lampă cu petrol. Aparatele erau deosebit de scumpe. Un salariu era 2.000 de lei, iar un aparat bun ajungea cam tot atât. Ca să vă faceţi o idee, o vacă se vindea la obor cu 4.000 de lei“, povesteşte fotrograful. Nu doar aparatura a fost nevoit să şi-o fabrice singur. Nu se găseau nici substanţele folosite pentru developarea filmelor şi prelucrarea  pozelor. Fotografii au fost obligaţi să înveţe noţiuni de chimie pentru a produce substanţele necesare.

„Până prin 1960 nu se găseau la magazin de cumpărat soluţii de revelator sau fixator. Făceam comandă de substanţe pe la combinatele chimice şi pregăteam soluţiile singur, în laborator. Lucram cu  metol, sulvit de sodiu, hidrochinon, carbonat de potasiu şi bromură de potasiu. Diluam aceste substanţe după reţetă specială, la o temperatură de 22 de grade Celsius. Nici un grad mai mult sau mai puţin. Nu te puteai juca să strici pelicula sau să nu-ţi iasă pozele bine. Se lucrau doar poze alb-negru“, precizează Mihai Nichiteanu.

Programare pentru poză cu ursul împăiat
În urmă cu jumătate de secol, fotografii erau respectaţi şi căutaţi la fel ca şi medicii. „Când mergeai la o nuntă pe la ţară se ţinea lumea după tine şi erai în centrul atenţiei, mai ceva ca mirii. Toată lumea dorea să fie pozată. Erau nunţi la care făceam câte două sute de fotografii. Pe atunci nu existau aparate de filmat şi singurele amintiri erau pozele. Mirii programau fotografii cu cel puţin o lună înainte”, îşi aminteşte amuzat artistul.

Multă vreme, recuzita din laborator era piesa de rezistenţă. Clienţii erau atraşi de doi căluţi din ghips, capra cu trei iezi şi un urs brun împăiat.  Lumea făcea rând să se pozeze cu ursul sau călare pe căluţii din ghips. „Am adus recuzita de prin Galaţi şi ţin minte că am dat o avere pe ea. În prima lună când am scos în faţa laboratorului ursul şi căluţii cred că a venit să se pozeze jumătate din oraş“, îşi aminteşte fotograful.

Din păcate, toate acestea au rămas doar amintiri pentru bătrânul de 72 de ani. Fotograful vrea să-şi închidă în vară laboratorul pentru că se recunoaşte învins de tehnica modernă. „Acum fotografia este digitală. Sunt depăşit de lucrurile astea. Sunt prea bătrân s-o iau de la capăt“, oftează cel mai bătrân fotograf din Botoşani.   

Profil
Născut. 16 februarie 1938, Botoşani.
Studii. Şcoala Profesională de Fotografie.
Familie. Casătorit,
are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Câte poze aţi făcut la viaţa dumneavoastă?
Dacă le-aş pune una lângă alta, nu cred că vor încăpea în tot centrul vechi. Am peste un milion făcute. Lucrez de la 19 ani ca fotograf şi aproape că nu a fost lăsată zi de la Dumnezeu să nu fac cel puţin o poză. 
Când a fost mai greu? În epoca alb-negru sau în cea digitală?
Acum este la îndemâna oricui să facă poze. Sunt aparate performante care fac ele totul şi după aceea pui pozele pe calculator şi le ai acolo. Înainte era mai greu. Când am început eu nici nu era curent electric, iar aparatele erau rare, ca şi fotografii. Oamenii simpli  aveau o poză-două în casă, nu ca acum, când au mii.

Ce-i place
Îmi place să pot lucra cât mai mult, să am aparate bune cu care să fac fotografii de calitate şi să-mi servesc clienţii care-mi calcă pragul. Dacă ai mei clienţi sunt mulţumiţi, atunci sunt şi eu satisfăcut.

Ce nu-i place
Nu-mi place băutura şi beţivii. Nu pot să spun că nu am băut, dar tot timpul am consumat cu măsură şi doar la ocazii speciale.