Cum au ajuns ţiganii în România. Rolul jucat de Ştefan cel Mare în prezenţa acestora în număr mare în Moldova
0Originea etnicilor romi pe teritoriul României este învăluită în mister. Nu se ştie cu siguranţă de unde vin şi mai ales cum au ajuns în Ţările Române. Există însă o serie de ipoteze bazate pe documente medievale, dar şi pe studii lingvistice.
Etnia romă reprezintă una dintre cele mai numeroase minorităţi entice din România. De altfel, încă din secolul al XVIII-lea generalul A. Langeron scria că în Principatele Române sunt cei mai numeroşi ţigani din Europa. Baronul von Campenhausen susţine această afirmaţie.
La aceea vreme ţiganii erau robi şi serveau pe moşiile boiereşti sau mănăstireşti. Puţini ştiu însă care este originea acestei minorităţi. De unde şi de ce au venit ţiganii în Ţările Române. Specialiştii spun că nici măcar nu au venit singuri ci au fost aduşi de voievozi şi înrobiţi pe moşii. Pe scurt, erau o mână de lucru foarte ieftină şi asupra cărora stăpânul avea drept de viaţă şi de moarte.
”Boierii sunt stăpânii lor cei mai absoluţi. După plac, îi vând şi-i ucid ca pe nişte vite. Copiii lor se nasc robi fără deosebire de sex”, scria Contele d'Antraigues, după ce a trecut prin Ţara Românească în secolul al XVIII-lea. Dincolo de legende, o serie de specialişti au emis o serie de ipoteze privind locul de origine al ţiganilor dar mai ales momentul când au ajuns în Principatele Române.
Ţiganii, nomazi veniţi din centrul Asiei
Încă de acum 200 de ani o serie de intelectuali, în special lingvişti, au emis ipoteză conform căreia ţiganii vin din India. Mai precis din nordul acesteia, din provincial Punjab. Erau fie nomazi fie au devenit nomazi din cauza unor împrejurări defavorabile, fie cataclisme, schimbări climatice sau război. În orice caz lingviştii spun că aceştia s-au deplasat din nordul Indiei către Armenia şi apoi către Imperiul Bizantin. În Imperiul Bizantin erau numiţi egipteni sau athinganos ceea ce însemna ”de neatins”.
Pe scurt, acestă denumire ar veni de la o serie de convingeri cultural-religioase, prin care aceştia refuzau să fie atinşi de străini. Sunt atestaţi încă din secolul al XIII lea, atunci când patriarhul Gregorios II Kyprios aminteşte despre taxele plătite de athinganos. Nu se ştie clar cum au ajuns în Balcani. Cert este că în secolul al XIV lea erau prezenţi în Bulgaria şi Serbia. Documente din 1348 şi 1378 emise de ţarul sârb Ştefan Duşan şi respective de ţarul bulgar Şişman îi amintesc ca robi ai mănăstirilor.
O ipoteză arată că este vorba de clanuri de romi venite din teritoriile cucerite de turci în Asia Mică şi aduse odată cu armatele otomane care invadau Balcanii. Cea mai plauzibilă variantă este cea care arată că de fapt ţiganii nu au ajuns singuri în Balcani ci au fost aduşi de ţarii Bulgari şi sârbi, ca robi, din Imperiul Bizantin. Practic au fost aduşi nu au venit singuri. Aşa ajung să fie atestaţi ca robi ai mănăstirilor din Bulgaria şi Serbia. Cât despre Ţările Române, unii specialişti spun că au ajuns în Ţara Românească prima data, prin secolul al XI lea. Mai precis, Alexandru Gonţa emitea ipoteza conform căreia ţiganii au fost aduşi în Oltenia şi Muntenia de astăzi de triburile pecenegilor şi cumanilor, războinici de stepă care au controlat militar şi politic această regiune în secolele XI-XII.
Romii aduşi de voievozi în Ţările Române
Această idee nu are însă nicio susţinere documentară. Cea mai plauzibilă variantă este aceea că ţiganii au fost de fapt aduşi în Ţările Române, de voievozi, ca robi dăruiţi mănăstirilor. Mai apoi au început să fie folosiţi şi pe moşiile boiereşti. Stăpânul avea drept de viaţă şi de moarte asupra lor şi nu era obligat să le acorde niciun beneficiu. Pe scurt, voievozii munteni au urmat modelul omologilor din Bulgaria şi Serbia şi au adus robi ţigani pe domeniile lor sau i-a dăruit mănăstirilor.
Primul document care-I menţionează pe teritoriul românesc, este din anul 1385. Mai precis aceştia apar menţionaţi într-un act de danie al voievodului Dan I, domn al Ţării Româneşti, care menţionează 40 de sate ţigăneşti dăruite Mănăstirii Tismana. Mircea cel Bătrân, trei ani mai târziu, donează 300 de sălaşe ale ţiganilor, mănăstirii Cozia. La rândul său boierul Costea avea ţigani dar şi alţi feudali munteni. Obiceiul a fost mai apoi extins şi în Moldova. În timpul lui Alexandru cel Bun, adică începutul secolului al XV lea au fost menţionate câteva sălaşe ţigăneşti. Cei mai mulţi etnici romi au fost aduşi însă de voievodul Ştefan cel Mare. Acesta în urma campaniilor îndreptate împotriva Ţării Româneşti s-a întors cu pradă. Pe lângă obiectele de preţ, acesta a adus şi robi ţigani pe care, evident, i-a dăruit mănăstirilor.
Peste 17.000 de robi tigani ar fi fost luaţi de Ştefan cel Mare şi aduşi în Moldova după ce l-a învins pe Radu cel Frumos şi a devastat o serie de moşii şi târguri din Ţara Românească. Ţiganii erau folosiţi atât în agricultură cât şi pe lângă conacele boiereşti sau mănăstiri pentru diferite corvezi. Totodată boieroaicele foloseau ţigănci ca slujnice în casă. O parte a ţiganilor erau meşteşugari pe domeniile boiereşti, în special fierari.
Vă mai recomandăm: