Botoşani: PORTRET/ Cătălin Brânză: „Voi renunţa la arbitraj la bătrâneţe“
0Tânărul se pregăteşte pentru promovarea în al doilea lot valoric şi a renunţat la unele locuri de muncă pentru a nu părăsi sportul cu balonul rotund. Atras de fotbal din copilărie, Cătălin şi-a dorit să ajungă fotbalist profesionist, însă programul încărcat al liceului unde a studiat nu i-a permis să participe la antrenamente.
„Am fost la câteva antrenamente, însă pretenţiile de la «Eminescu» erau prea mari şi trebuia să învăţ mereu. Şi tata mi-a spus să renunţ la fotbal şi să mă axez pe carte. Pentru a rămâne în fenomen, m-am făcut arbitru“, povesteşte botoşăneanul.
Primele 100 de meciuri, trecute pe caiet
La 16 ani, s-a înscris la cursurile organizate de Asociaţia Judeţeană de Fotbal şi numai după câteva ore a primit şi delegări la meciurile din campionatul judeţean.
„La primele cinci meciuri nu am avut activitate pentru că de fiecare dată nu s-a prezentat câte o echipă. Întocmeam foaia de joc, însă nu ridicam fanionul şi nici nu fluieram. Aşa am scăpat şi de emoţii şi când a venit timpul să arbitrez pe bune am fost foarte degajat“, îşi aminteşte Cătălin.
După trei ani, a promovat în lotul pentru liga a treia, însă este hotărât să ajungă să arbitreze meciuri din liga secundă. „Am fost trimis la examen de unchiul meu. El m-a certat că sunt deja bătrân şi ar trebui să promovez mai repede pentru a avea o şansă să îmi fac o carieră în arbitraj. Tatăl meu nu a crezut că voi reuşi. Dosarul l-am făcut în două zile. Examenul a fost dintr-o carte nouă pe care nu o aveam. Am avut noroc şi am trecut“, povesteşte el.
La începutul carierei, ţinea evidenţa într-un caiet a meciurilor pe care le-a arbitrat, însă după ce a trecut de 100 de partide a renunţat să mai numere.
„Am trecut şi de numărul 100 numai la Divizia C. Acum mă gândesc numai la promovarea la B. Anul trecut am ratat la mustaţă să promovez, însă mă pregătesc serios pentru următorul test“, spune purtătorul fanionului. Pentru a nu renunţa la arbitraj, Cătălin a refuzat şi locuri de muncă care nu-i permiteau să se pregătească şi să facă deplasările la meciuri.
„Voi renunţa când voi fi prea bătrân“
„După ce termini facultatea, îţi cauţi de muncă. Am avut mai multe variante tentante, dar trebuia să renunţ la arbitraj şi am refuzat. Voi renunţa când mi se va spune că sunt prea bătrân. Până atunci, am să accept orice meci mi se oferă“, a precizat Cătălin.
Nici la bătrâneţe, arbitrul nu se vede exclus în totalitate din activitatea fotbalistică. Dacă nu va mai arbitra, va pregăti tinerii. „Şi acum ajut colegii care merg la examen. Arbitrii tineri vin şi mă întreabă când nu înţeleg anumite lucruri. Trebuie să se ocupe cineva şi de cei care vin din urmă“, a încheiat el.
Profil
Născut: 15 iulie 1984, Botoşani.
Studii: Este absolvent al Facultăţii de Inginerie, Universitatea „Vasile Alecsandri“, Bacău.
Familie: Este necăsătorit.
Întrebări şi răspunsuri
De ce nu ai urmat domeniul pentru care te-ai pregătit în şcoală?
În viaţă trebuie să faci ce îţi place. Nu îţi iese întotdeauna, dar ai obligaţia morală să încerci totul pentru a reuşi.
Este arbitrajul o meserie?
Până la liga secundă este mai mult un hobby. Nu poţi trăi din arbitraj la divizia C.
Regreţi vreo decizie luată ca arbitru?
Nu, niciodată. Chiar dacă asupra unor faze am unele semne de întrebare, deciziile luate au fost cele corecte.
Ce-i place
Fanionul. Arbitrul este nedespărţit de fanionul său, pe care îl poartă mereu în maşină, chiar şi atunci când pleacă în concediu, deşi nu are programat un meci oficial.
Ce nu-i place
Ceasul deşteptător. Cătălin Brânză detestă să fie trezit de o alarmă a unui ceas sau a unui telefon. De fiecare dată când trebuie să respecte un program, arbitrul roagă un alt membru al familiei să îl trezească.