Străinii şi pădurile României în perioada interbelică. Cum făceau bani italienii din lemnul exploatat masiv în Carpaţi
0Firmele străine au fost prezente pe piaţa românească inclusiv înainte şi între cele două Războaie Mondiale. De exemplu, capitalul italian era prezent în economia românească în special prin intermediul unor instituţii bancare, care susţineau la rândul lor investiţii industriale.
Cea mai consistentă participaţie a capitalului italian în România în perioada interbelică, prin instituţiile sale financiare, a fost în domeniul exploatării lemnului. În 1926, Societatea Anonimă Forestiera Feltrinelli, cu sediul central în Fiume, îşi construieşte un sediu secundar în Bucureşti şi unităţi de producţie în Tălmaciu.
Potrivit profesorului universitar Ancăi Boca Stângaciu, care a dedicat o lucrare investiţiilor italienilor în România anilor 1920-1930, publicată în Revista Bistriţei, Societatea anonimă Forestieră Feltrinelli Tălmaciu a fost creată cu scopul cumpărării de păduri şi a producţiei şi comerţului lemnului.
Capitalul investit de către capitaliştii italieni în societatea din România a fost de 5 milioane de lei, o sumă importantă pentru acea perioadă.
Italienii şi-au adjudecat pădurile din zona Sibiului
Feltrinelli Tălmaciu exploata lemn din pădurile din zona Sibiului, statul român permiţând societăţii să exploateze şi să ridice lemnul din spaţiul forestier respectiv. Italienii tăiau brazii butuci şi scoteau lemnul din ţară, pe cale navigabilă, prin punctul Olteniţă.
La Tălmaciu funcţiona o fabrică de cherestea şi una de mobilă. Fabrica de cherestea era, la acea dată, cea mai mare fabrică de acest tip din ţară. Anual, aici se produceau 90.000 de metri cubi de scânduri de diferite dimensiuni şi 10.000 de metri cubi de cioplituri şi lemn de foc.
În această fabrică munceau mai bine de 2.000 de angajaţi români. Conducerea toată era formată din italieni.
„În procente, din perspectiva capitalului social înregistrat, Banca Commerciale Italiana şi Foresta S.A. Milano (prin grupul Foresta Română şi Carpatina) au deţinut până la sfârşitul deceniului al treilea aproape 30% din toalul investiţiilor realizate de către capitalul străin în industria forestieră românească, iar Credito Italiano, prin Forestiera Feltrinelli a deţinut aproape 18% din acest total”, explică Anca Boca Stângaciu în Revista Bistriţei.
Vă mai recomandăm:
Istoria cântarelor publice. Pentru ce erau folosite şi cum au ajuns să dispară din România