Prima „regionalizare” a României, proiectul cu nouă preşedinţi care i-a năucit pe politicieni. Cum era împărţită ţara, în 1918
0Deşi pare greu de crezut, ideea regionalizării nu este una nouă. Un astfel de proiect a fost pus la punct şi în 1918-1921, fiind parte din procesul de integrare a Transilvaniei, a Basarabiei şi a Bucovinei la România întregită. Potrivit proiectului, România era împărţită în 9 regiuni, fiecare având câte un preşedinte.
Anul 1918 a marcat începutul unui amplu proces de integrare a Transilvaniei, a Basarabiei şi a Bucovinei în sistemul organizatoric şi instituţional al României întregite.
S-au organizat noi instituţii şi consilii care să se ocupe strict de acest proces, care s-a întins pe mai bine de trei ani (1918-1921). Preluarea administraţiei nu s-a făcut linear şi fără dificultăţi, organismele special făcute să ajute această tranziţie precum „Direcţia Ţinuturilor Alipite şi Unificării Administrative”, avându-şi rolul lor.
Reîmpărţirea ţării a adus în discuţie regionalizare
Atunci a apărut prima dată conceptul de regiune. Regiunea era prezentată ca alcătuită din mai multe judeţe, superioară judeţului şi mai potrivită pentru a întreţine legături directe cu centrul.
„Pentru conducerea acestei noi entităţi administrative legiuitorul presupunea un consiliu regional, alcătuit, pe lângă membrii de drept, din delegaţi ai consiliilor judeţene şi municipiului, care intră în cuprinsul regiunii. Consiliul era condus de un preşedinte ales, delibera şi decidea în problemele de interes regional. Puterea executivă în regiune era reprezentată de preşedintele acesteia, numit prin decret-regal, la recomandarea consiliului de miniştri”, explică istoricul Adrian Onofreiu în Revista Bistriţei.
Atribuţiile consiliului regional erau înfiinţarea de şcoli, asigurarea de burse şcolare, înfiinţarea de înrtreprinderi industriale de tot felul, organizarea de birouri de informaţii economice, asigurarea asistenţei medicale şi sociale pentru cei cu deficienţe fizice, organizarea exploatării forţei hidraulice, a transporturilor auto şi pe cale ferată, a transportului şi distribuţiei energiei electrice, împăduririlor de interes naţional, creşterea şi dezvoltarea raselor de animale pentru munca câmpului, întocmirea de regulamente pentru organizarea serviciilor lor interioare. Avea şi dreptul de avizare asupra dorinţelor exprimate de consiliile judeţene componente.
Deşi a votat de Camera Deputaţilor, proiectul nu a ajuns să devină lege, din cauza faptului că iniţiatorul a... demisionat. Totuşi, a servit de bază pentru viitoarele legiferări din domeniul administrativ.
În ciuda faptului că nu s-a materializat, pentru a aplica în practică noile prevederi, Ministerul de Interne a conturat o noua „hartă” administrativă a României, care cuprindea 9 regiuni.
Vă mai recomandăm:
Cum i-au alungat habsburgii pe ţăranii români din Transilvania cu taxe mari, bătăi şi umilinţe