Povestea impresionată a femeii care merge 50 de kilometri pe jos, de jumătate de secol, pentru a ajunge la Nicula. Mama pelerinei a murit pe treptele mănăstirii
0De 50 de ani fără întrerupere, Anuca Sălăgean, o femeie de 68 de ani din satul bistriţean Şirioara, merge şi vine pe jos la Mănăstirea Nicula, situată la 50 de kilometri distanţă, în judeţul Cluj. Familia femeii este atât de legată de acest lăcaş de cult, încât mama bătrânei s-a stins chiar pe treptele mănăstirii.
Cu două zile înainte de Sfânta Maria, pentru al cincizecilea an, Anuca Sălăgean s-a pornit spre Mănăstirea Nicula, situată în judeţul vecin. Din Şirioara, satul său natal şi până la lăcaşul de cult sunt 50 de kilometri, care, de regulă sunt parcurşi de pelerini cam în 12 ore.
An de an, Anuca Sălăgean este însoţită de alţi localnici din Şirioara, care ţin neapărat să ajungă la mănăstire în această zi de sărbătoare. Grupul poartă în fruntea sa un prapor, un steag bisericesc, care îi călăuzeşte la dus şi la întors.
Anul acesta, cea mai în vârstă pelerină a fost Anuca, iar cea mai tânără Bianca, o copilă de 12 ani din sat. Anuca Sălăgean este liantul, cea care cunoaşte drumul ca în palmă şi cea care îi încurajează pe pelerini când vremea nu e prea prietenoasă. Pelerinii parcurg acest drum peste dealuri, pe teren necosit şi uneori abrupt ca un perete.
Grupul se întoarce în ziua de Sfânta Maria, după ce asistă la slujbă. Anul acesta au mers spre Nicula 14 persoane şi s-au întors 25. Pelerinii ajung, de obicei, când se face seara şi sunt aşteptaţi de localnicii din sat. La întoarcere, grupul cântă un cântec special dedicat Maicii Domnului şi bate uliţele satului cu praporul în frunte şi cu lumânări aprinse în mâini.
La biserică îi aşteaptă preotul Radu Petri, care îi numeşte „soldaţi”, soldaţii Maicii Domnului, pentru că sunt singurul grup din Bistriţa-Năsăud care mai respectă această tradiţie şi parcurge acest drum pe jos.
Abia după o slujbă de mulţumire, oamenii se retrag la casele lor pentru a se odihni. Anul acesta slujba a fost cu atât mai specială cu cât preotul din comunitate a ţinut neapărat să sărbătorească cei 50 de ani de când Anuca Sălăgean bate acest drum.
I-a pregătit un tort, iar pentru participanţii la slujbă cozonac şi suc. La vederea tortului, bătrâna nu a mai putut să-şi stăpânească lacrimile. Alături de tort, pelerinii care au însoţit-o în acest istovitor drum i-au dăruit o icoană, care-i va întregi colecţia pe care o are femeia acasă.
„Acolo simţăsc alinare. Am fost bolnavă şi n-am mers la medic, Maica Domnului m-o vindecat. Mama o fost în comă 9 zile, medicii nu i-o dat nicio şansă. Prin rugăciune o mai trăit un an. Din moşi strămoşi mergem pe jos la Nicula. E foarte greu drumu`, unele dealuri îs ca un părete, le urcăm în patru labe, nu le lăsam”, precizează femeia.
Cât despre Anuca Sălăgean, preotul spune că este cea care întreţine această tradiţie de 50 de ani. Cea care îi motivează şi încurajează pe cei care sunt la primul astfel de drum.
„Nu ştiu dacă mai poate cineva să atingă o asemenea performanţă, pentru că această tradiţie moare încet. Din judeţ sunt singurii care merg şi vin pe jos. An de an ea (n.r. Anuca Sălăgean) merge pentru Măicuţa Domnului, pentru împlinirea ei sufletească şi pentru ajutorul pe care simte că îl primeşte. Ea merge şi pentru ceilalţi, pentru că este cea care duce mai departe tradiţia şi îi trage pe ceilalţi după ea”, precizează preotul Radu Viorel Petri.
Deşi imediat face 70 de ani, femeia este extrem de legată de tineri, cărora le respectă determinarea de a o urma la mănăstire. De multe ori tinerii se oferă să o ajute să îşi ducă bagajele, însă aceasta refuză, în ciuda vârstei înaintate.
Mama femeii a murit pe treptele mănăstirii
Obiceiul de a merge la Mănăstirea Nicula i-a fost insuflat femeii de către mama sa. Cu ea şi cu sora sa a fost prima dată, pe când avea doar 12 ani. Mama sa a fost atât de legată de mănăstire, încât ultima sa dorinţă a fost să ajungă pentru ultima dată la Nicula înainte de a păşi pe lumea cealaltă. Deşi pare greu de crezut, femeia a închis ochii chiar pe treptele mănăstirii, anul acesta, la 91 de ani.
„Mama o murit pe trepte la mănăstire. Şi-o dorit să ajungă acolo înainte să moară. A fost ultima ei dorinţă. Îi o tradiţie în familia noastră să ajungem măcar de două ori pe an la Mănăstirea Nicula. Cu mama am mărs prima dată şi dup-aia mi-am dus şi io copiii, cu mine”, mărturiseşte femeia.
Greutăţile pe care le-a avut mama sa a determinat-o să se apropie de acest lăcaş. În tinereţe, femeia şi-a pierdut unul dintre copii, după ce casa i-a fost cuprinsă de flăcări. Atunci şi-a zis: „Domnu` a dat, Domnu` a luat” şi a promis să-l slujească câte zile va avea, iar acest drum istovitor făcut an de an era metoda femeii de a-i mulţumi celui de Sus că este alături de familia sa.