Mircea Prahase studiază graiul bistriţenilor
0Este cercetător de peste 40 de ani, are zeci de studii de specialitate şi cărţi publicate despre vechile obiceiuri şi graiuri din Bistriţa-Năsăud. Munca sa a fost apreciată prin distincţii şi premii din partea Ministerului Culturii şi Primăriei Bistriţa.
Provine dintr-o familie în care mulţi sunt dascăli sau preoţi. Lui Mircea Prahase îi plăcea, încă de mic, să treacă dincolo de aparenţe şi să afle mai multe despre lucrurile care-l pasionau. „Am fost un copil obişnuit. De-atunci adoram să pescuiesc. În timp am descoperit că pescuitul este cea mai deconectantă activitate de la grijile cotidiene", mărturiseşte cercetătorul. Îşi aduce aminte cu drag de dascălii lui din timpul şcolii, pe care-i vede drept modele adevărate de oameni, de Grigore Găzdac care i-a predat gramatică în gimnaziu şi Octavian Ruleanu care i-a dat lecţii de română. „Cei doi m-au învăţat multe. Octavian Ruleanu mi-a fost şi diriginte. Deşi în acele vremuri era interzis, el totuşi ne-a predat, cu uşile închise, poeziile lui Lucian Blaga şi Tudor Arghezi. Pe lângă toate acestea, el ne-a învăţat cum să ne comportăm în societate şi să avem grijă de ţinuta noastră", explică cercetătorul. El a absolvit actualul Colegiu Naţional „George Coşbuc" din Năsăud chiar când instituţia împlinea 100 de ani de la înfiinţare. Prahase a studiat diactologia la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi şi spune că atunci şi-a dat seama de faptul că profesia de cercetător îi vine ca o mănuşă. Crescut în spiritul respectului faţă de înaintaşi, Prahase spune că are o slăbiciune faţă de tot ceea ce înseamnă Valea Someşului. Acest fapt se vede din cărţile şi zecile de studii de specialitate publicate. „Bistriţa-Năsăud a fost un judeţ văduvit din punctul de vedere al studiului diactologiei, toponimiei şi onomasticii. Puţini oameni s-au încumetat să meargă pe drumul ales de mine. Primul pas în acest domeniu l-am făcut prin lucrarea mea de licenţă, intitulată «Graiul satului Zagra»", afirmă cercetătorul.
Cea mai mare reuşită
Prahase spune că volumele anuarului „Studii şi Cercetări Etno-Culturale" al muzeului judeţean sunt marea sa împlinire. „Cele 15 volume ale anuarului îmi sunt foarte aproape de suflet pentru că am surprins în ele tot ce înseamnă tradiţie, obicei şi limbă în zona Năsăudului. Cărţile sunt un tablou în cuvinte al vieţii pe Valea Someşului", mărturiseşte Prahase. Satisfacţia lui este cu atât mai mare cu cât a făcut singur aproape tot, de la muncă de redactare, tehnoredactare, culegerea materialelor până la editare. În plus, a reuşit să adune, în colectivul redacţional al anuarului, mulţi colaboratori, printre care şi dascăli din judeţ. Mircea Prahase este unul dintre directorii Complexului Muzeal Judeţean. Are un CV cum puţini oameni se pot lăuda. A fost asistent universitar la Suceava (1970-1973), inspector în comitetul pentru cultură Suceava (1973-1976), documentarist la Casa Corpului Didactic Bistriţa (1976-1978), muzeograf, cercetător ştiinţific.
ÎNTREBARE şi RĂSPUNS
Cum vedeţi societatea românească a anului 2010?
Este o societate bolnavă din cauza oamenilor. În ziua de azi se verifică foarte bine un dicton latin care se traduce prin „fiecare pentru fiecare", ceea ce e şi o abatere de la morala creştină. Boala aceasta este una spirituală care îşi are obârşia şi din situaţia economică precară.
Care vorbe v-au însoţit în viaţă?
Tatăl meu m-a sfătuit să nu renunţ uşor la ceea ce-mi doresc. Mi-a zis: „Când eşti sigur că ai dreptate, nu te lăsa!". Nu i-am uitat sfatul şi l-am urmat ori de câte ori am putut.
PROFIL
Născut: 24 martie 1947, sat Enciu, comuna Matei din Bistriţa-Năsăud
Studii: Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi
Familie: căsătorit, un fiu, Călin de 38 de ani
Ce-i place
Apreciază punctualitatea, cinstea şi respectul faţă de părinţi, de cei din jur şi faţă de cuvântul dat cuiva. Îi place muzica populară autentică, Bach şi Handel, dar şi cântăreţii de muzică uşoară Phill Collins, Santana şi Nana Mouskouri.
Ce nu-i place
Detestă incertitudinea zilei de mâine. Urăşte minciuna, fariseismul, kitsch-ul din toate domeniile, mai ales în folclor unde e în mare vogă.