Mariana Panţiru are propria şcoală de dans

De 16 ani are propria şcoală de dans, unde pasionaţii învaţă să se mişte pe orice fel de muzică, de la clasic şi modern până la ritmurile de Bollywood. Spune că povestea şcolii pe care a înfiinţat-o este o poveste lungă, dar cu un final fericit

La vârsta de doar şapte ani, Mariana locuia departe de părinţii săi, într-un internat din Iaşi, pentru a putea urma cursuri de gimnastică şi dans. S-a născut la ţară, în Tătăruşi, judeţul Iaşi, însă părinţii ei, oameni simpli, s-au decis să facă ceva pentru ea şi să o dea la o şcoală mai bună. „Tata era mai informat şi a zis «hai să mergem să vedem dacă putem să facem ceva pentru copilul ăsta, să nu stea aici la ţară». Deşi au fost oameni de la ţară, părinţii mei au ştiut să-mi asigure o independenţă care să-mi dea încredere în mine", povesteşte Mariana. Pentru că avea „o mobilitate nativă" şi o ureche muzicală foarte bună, gimnastica şi dansul i-au venit ca o mănuşă şi nu a renunţat la ele nici în ziua de azi.

Dansul nu are vârstă

Mariana Panţiru a înfiinţat la Bistriţa prima şcoală de dans, care oferă cursuri pentru mai multe categorii de vârstă şi abordează o gamă largă de dansuri. Povestea şcolii de dans este una destul de lungă, dar cu un final fericit. După ce a lucrat mai mulţi ani la Clubul Elevilor din Bistriţa, unde a ajuns datorită soţului ei, de profesie militar, s-a decis să aibă propriul ei club. Acesta lucru se întâmpla în 1994. Pe atunci, mergea prin şcoli pentru a aduna o grupă de 20 de copii pe care să-i înveţe dansul. De-a lungul anilor,  demersul ei s-a dezvoltat şi s-a diversificat, astfel că în prezent în jur de 170 de persone urmează cursurile de dans şi aerobic a şcolii BN Ritm. Copii începând cu 2 ani şi adulţi cu vârste de până la 60 de ani învaţă vals, tango şi alte stiluri de dans.

BN Ritm, un vis împlinit

Mariana spune că părinţii îşi aduc copiii la dans pentru că sunt convinşi că este o activitate care le dă mai multă încredere. Însă refuză categoric să încurajeze părinţii care îşi forţează copiii să facă dans şi îi aduc la cursuri plângând. Cei care prind gustul dansului, sunt protagoniştii mai multor spectacole şi ajung chiar la concursuri peste hotare.  Mai multe diplome de la un concurs de dans din Bulgaria sunt etalate pe holul şcolii, iar perspectiva unei călătorii în Grecia îi însufleţeşte pe elevi. Pe lângă copiii şi tinerii care fac performanţă la BN Ritm, aici vin şi adulţi care vor să înveţe dansul de societate pentru diverse ocazii. Deşi la început vin cu multe reţineri, după două, trei cursuri devin extrem de entuziasmaţi. 

Marian Panţiru, director artistic la BN Ritm, se ocupă de problemele organizatorice ale şcolii şi a lăsat partea coregrafică unor tinere, pe care ea însăşi le-a educat în domeniul dansului, de la vârste fragede. Şcoala de dans este un vis realizat pentru ea şi speră ca pe viitor domeniul ei să ia o şi mai mare amploare. 

Întrebări şi răspunsuri  

Dansul poate fi o activitate care să unească o familie?

M.P. Da. Absolut. Dansul, din punctul meu de vedere, exprimă bucuria de a trăi. Când eşti vesel, fericit, îţi vine să dansezi. Este o stare de bine pe care ţi-o aduce dansul. Evident, e un liant.

Cum se descurcă adulţii la dans?

M.P.Am avut adulţi la dans la 60 de ani. Era o pereche, el avea 60 de ani şi ea 57. Au venit vreo trei luni şi au învăţat toate ritmurile. Dansul nu are vârstă.     

Ce-i place

Adoră oamenii frumoşi interior şi iubeşte enorm copiii. Îi place să schieze, să meargă pe jos şi să călătorească la munte.

Ce nu-i place

Nu-i plac oamenii răi, destestă minciuna şi bârfele, nu încurajează certurile de niciun fel şi este împotriva intrigilor.

PROFIL

NĂSCUTĂ: 11 iulie 1955, la Tătăruşi, judeţul Iaşi

STUDII: Liceul de Arte, Iaşi

PROFESIE: director artistic

FAMILIE: Căsătorită