FOTO Mândriile comuniştilor, ruinele capitaliştilor. Ce au ajuns fabricile comuniste de renume din Bistriţa-Năsăud
0Dintre fabricile comuniste de renume ale judeţului Bistriţa-Năsăud, doar câteva au reuşit să se menţină şi pe piaţa capitalistă. Cele mai multe dintre ele au fost puse la pământ pentru a face loc noilor construcţii, altele însă au rezistat şi pe piaţa capitalistă.
Una dintre fabricile cu care odinioară bistriţenii se mândreau şi care a fost pusă la pământ a fost UCTA, în locul fabricii de betoane şi materiale de construcţii urmând să apară un mall, investiţie promisă însă nefinalizată din cauza crizei economice. În apropiere de UCTA a funcţionat şi fabrica de lapte SCIL, care a fost şi ea pusă la pământ, în urmă cu câţiva ani.
Bistriţenii nostalgici îşi amintesc cu siguranţă şi de berea Falken, produsă în fabrica SC Bere Malt SA, pusă şi ea la pământ în 2002, după ce a intrat în faliment, produsele sale nereuşind să concureze cu cele care au invadat piaţa românească după `90.
Şi fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului, transformat după `90 în MOPAL a intrat în faliment şi a fost dărâmat, pentru a-i face loc unei zone rezidenţiale promise de cei de la Metropolis, investiţie nefinalizată însă.
Şi fabrica unde a muncit actualul primar Ovidiu Creţu, ARIO, care producea şi comercializa utilaje industriale din oţel, a fost pusă la pământ, pentru a-i face loc retailer-ului de bricolaj Dedeman. Aceasta a rezistat pe piaţă mai bine de 30 de ani, problemele începând să apară însă după 2000. O bucată de teren, care încă mai găzduieşte câteva resturi de clădiri încă îşi caută chiriaşi.
Fabricile din zona industrială a oraşului par şi ele să-şi dea duhul în curând, prin halele lor nemaipunând picior de muncitor de ani buni. Printre acestea se numără Filatura sau Netex, care şi-au început disponibilizările înainte de 2000, urmând ca acum să se lupte cu falimentul.
Unele companii rezistă însă şi pe piaţa capitalistă după ce au învăţat să joace după regulile sale, au investit în retehnologizare şi au mizat pe produse noi, competitive.
Este şi cazul Rombatului, care exportă baterii auto în mai multe ţări europene şi nu numai şi care va pătrunde pe piaţă în curând cu un sistem revoluţionar în domeniu. De curând fabrica a fost cumpărată de sud-africanii de la Metair.
Şi Teraplast merge bine, relocarea în parcul industrial de la Sărăţel pare să-i fi prins bine. Printre companiile care încă rezistă pe piaţă se numără şi Iproeb, Raal sau Comelf.