Cum l-au cucerit cochetăria şi frumuseţea bistriţencelor din secolul al XIX-lea pe germanul Rudolf Berger: „Marama le dă un aspect de amazoane“
0Etnograful german Rudolf Berger a vizitat în mai multe rânduri Transilvania, dedicându-i chiar o carte intitulată „Siebenbürgen“ (în traducere Transilvania). În cartea sa, etnograful remarcă frumuseţea şi cochetăria bistriţencelor, precizând chiar că baronii şi conţii maghiari care se relaxau la Sângeor-Băi uitau de starea lor materială şi duceau românce în castelele şi conacele lor impunătoare.
Unul dintre „călătorii” care s-a declarat fascinat de Transilvania a fost Rudolf Berger, care a vizitat în repetate rânduri aceste ţinuturi. În anul 1885, etnograful şi scriitorul dedică o carte acestei zone, intitulaltă simplu „Siebenbürgen” (Transilvania).
Printre zonele din Bistriţa-Năsăud pe unde a poposit etnograful, în încercarea de a surprinde aspec te ale vieţii minorităţilor care populau judeţul pe atunci, s-au numărat: Rodna, Valea Vinului, Sângeorz Băi şi Ilva Mică. Nu ratează nici burgul săsesc Bistriţa şi oraşul grăniceresc Năsăud.
Româncele pe care le vede în târgul din Rodna îi atrag atenţia călătorului german. Despre acestea sune că au „marama (n.r. baticul) legată cu multă cochetărie, ce le dă un aspect de amazoane”. Popasul de la Sângeorz-Băi, oraş recunoscut încă din acea perioadă pentru proprităţile curative ale apelor sale, nu face altceva decât să îi confirme faptul că bistriţencele sunt frumoase, „orbitor” de frumoase.
Etnograful spune că „baronii şi conţii maghiari care se relaxau la Sângeorz-Băi erau înnebuniţi de ochii negri focoşi şi de portul pitoresc al româncelor şi uitau de starea socială şi duceau acasă, ca stăpână a castelului şi inimii lor, câte o româncuţă impunătoare”
„Românii dau bucuroşi tot ce au în casă şi pivniţă”
Scriitorul german nu poate să nu remarce diferenţa dintre români şi saşi. Despre saşi spune că sunt puţin prietenoşi şi ospitalieri, în timp ce românii dau bucuroşi tot ce au în casă şi în pivniţă. Saşii sunt cruţători, zgârciţi şi din acest moment fac doar doi copii, ca să nu trebuiască să îşi împartă averea în prea multe părţi.
Românii sunt, potrivit neamţului, încrezători în puterile lor şi deşi sunt mai săraci nu se tem de viitor, cea mai de preţ comoară fiind copiii. Moştenirea pe care românii o lasă copiilor este: „mulţumirea cu puţin, o vitalitate puternică şi inteligenţă înnăscută”.
Germanul este de părere că acest sistem de „doi copii” lasă satele de saşi depopulate, locul acestora fiind luat încet, încet de „valahul dispreţuit”.
Transilvania, luată la pas şi de un istoric francez şi un poet englez
Rudolf Berger nu este singurul străin care vizitează ţinuturile bistriţene şi le include într-o carte. Această zonă a fost vizitată şi de istoricul francez Auguste de Gerando, care îşi face luna de miere în Transilvania în 1840. Despre nordul Transilvaniei, francezul spune că domneşte un „aer de îndestulare”, asta datorită cetăţilor săseşti. Despre saşi spune că îşi menţin „nealterat” portul lor popular.
Poetul englez Charles Boner vizitează şi el Transilvania în aceeaşi perioadă. Englezul remarcă şi el frumuseţea bistriţencelor, fiind vrăjit de o fată simplă de 17 ani cu ochi albaştri de pe Valea Bârgăului, despre care spune că „nu aducea deloc cu o fiică de ţăran”.
Informaţii preluate din Revista Bistriţei
Vă mai recomandăm:
O vizită în Transilvania întreprinsă înainte de 1865 l-a determinat pe poetul şi jurnalistul englez Charles Boner să-şi pună experienţele pe hârtie. Vizita s-a materializat în volumul „Transilvania, produsele şi poporul său”, care descrie aproape în totalitate Ardealul din acele vremuri. Boner a poposit şi în Bistriţa-Năsăud, unde s-a arătat impresionat de saşii bistriţeni, de meşteşugurile de pe Valea Bârgăului sau de grănicerii din Năsăud.
Auguste de Gerando a fost un istoric francez care s-a căsătorit cu Emma, fata unui nobil maghiar din familia Teleki. Luna lor de miere a constat într-o călătorie în toate localităţile din Transilvania, care mai apoi s-a materializat în două volume publicate în 1845. Printre locurile vizitate şi descrise s-au numărat şi Bistriţa, şi Rodna.